SCURMÁRE s. râcâială, râcâit, râcâitură, scormonire, scurmătură, (înv., pop. şi fam.) scociorâre, sco-ciorât. (~ pământului cu ghearele.)
SCURMÁ vb. v. ara, scotoci.
SCURMÁ vb. 1. a râcâi, a scormoni, (rar) a scotoci, (înv., pop. şi fam.) a scociorî, (înv. şi reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a răcăli, a răşchia, a scodormoli, (prin Mold.) a râcălui, (Transilv. şi Maram.) a scorni. (Găinile ~ pământul.) 2. a scormoni, (pop.) a săpa, (reg.) a dricui. (Porcul ~ cu râtul pământul.)
