SĂTURÁRE s. v. abundenţă, belşug, bogăţie, îmbelşugare, îndestulare, prisos.
SĂTURÁRE s. (rar) saţietate, (pop.) saţ. (Are senzaţia de ~.)
SĂTURÁ vb. v. împlini, îndeplini, realiza, satisface.
SĂTURÁ vb. 1. a (se) îndestula, (prin Transilv. şi Olt.) a (se) săţui. (I-a ~ cu mâncare.) 2. (reg.) a se îmbucări. (Vitele s-au ~.) 3. (fig.) a (se) lecui, a (se) vindeca. (Lasă că-l ~ eu de prostii.) 4. v. plictisi. 5. v. dezgusta. 6. (Mold., fig.) a se hrăni. (S-a ~ de mizeriile ce i se fac.)
SATURÁRE s. v. saturaţie.
