ŞÁRPE s. v. balaur, membru, penis, serpentină, ţipar.
ŞÁRPE s. 1. (ZOOL.) ofidian, (reg.) gândac, peşte, (înv.) zmeu. 2. (ZOOL.) şarpe-cu-clopoţei (Crotalus horridus) = crotal, (înv.) şarpe-sunător; şarpe-cu-ochelari (Naja naja) = cobră, (rar) naja. 3. (ENTOM.) şarpe-orb (Iulus terrestris) = iulus. 4. (ASTRON.; art.) (reg.) calea-rătăciţilor.
ŞARPE-DE-STÍCLĂ s. v. năpârcă.
RĂDĂCINA-ŞÁRPELUI s. v. răculeţ.
PĂLĂRIA-ŞÁRPELUI s. v. burete-pestriţ, burete-şerpesc.
OCHIUL-ŞÁRPELUI s. v. miozotis, nu-mă-uita, ochii-păsăruicii.
LIMBA-ŞÁRPELUI s. v. pătlagină, stupitul-cucului.
IARBA-ŞÁRPELUI s. v. broscăriţă, ferigă, mama-pădurii, palma-maicii-domnului, răculeţ.
FLOAREA-ŞÁRPELUI s. v. mama-pădurii.
COADĂ-DE-ŞÁRPE s. v. belemnit.
