RÚPTĂ s. (IST.) (înv.) ruptoare. (~ stabilită între contribuabili şi vistierie.)
RUPT adj. v. intermitent, întrerupt, întretăiat, ritmic, sacadat.
RUPT adj. 1. v. frânt. 2. v. plesnit. 3. v. zdrenţuit. 4. v. sfâşiat. 5. v. zdrenţăros. 6. sfâşiat, spintecat, (înv.) spart. (După bătaie avea hainele ~.) 7. v. zdren-ţăros. 8. v. uzat. 9. (MED.) fracturat, frânt. (Os ~; mână ~.) 10. v. extenuat.
