RECTIFICÁRE s. 1. v. corectare. 2. corectare, corijare, îmbunătăţire, îndreptare, remediere, retuş, retuşare, (fig.) reparare. (~ dicţiunii cuiva.) 3. (concr.) corectiv, corectură, îndreptare, (rar) rectificaţie. (A adus unele ~ări planului iniţial.)
RECTIFICÁ vb. 1. v. corecta. 2. a corecta, a corija, a îmbunătăţi, a îndrepta, a retuşa, (fig.) a repara. (Şi-a ~ dicţiunea.)
