RĂPÍRE s. 1. (JUR.) (livr.) rapt. (~ unui copil.) 2. v. încântare.
RĂPÍ vb. 1. a lua. (Gangsterii au ~t-o din parc.) 2. a fura. (Îşi ~ logodnica.) 3. a jefui, a prăda, (înv.) a răpşti. (Le ~ întreaga agoniseală.) 4. a smulge. (Duşmanul le-a ~ o parte din ţară.) 5. v. în-cânta.
