Bun ≠ prost, rău, răutăcios, stricat, neplăcut
MAMĂ BÚNĂ s. v. bunică, mamă-mare.
BÚNĂ s. v. bunică, mamă-mare.
BUN s. v. bunic, calitate, însuşire, tată-mare, virtute.
BUN adj., s. I. adj. 1. v. pozitiv. 2. v. binevenit. 3. v. propriu. 4. v. apt. 5. v. frumos. 6. v. blând. 7. cumsecade, îngăduitor, înţelegător, omenos, uman, (livr.) comprehensiv, (înv.) omenit. (S-a arătat ~ cu noi.) 8. (BIS.) îndurător, îngăduitor, milos, milostiv, (înv. şi reg.) milostivnic, (înv.) cruţător, milosârd, milosârdnic, mizericordios. (Dumnezeu e considerat ~.) 9. v. ascultător. 10. v. judicios. 11. v. frumos. 12. v. apropiat. 13. v. valoros. 14. v. competent. 15. v. veritabil. 16. v. curat. 17. v. bogat. 18. avantajos, bănos, productiv, profitabil, rentabil, (livr.) lucrativ, (fig.) mănos. (O afacere ~.) 19. v. valabil. 20. v. apreciabil. 21. v. întreg. 22. grozav, straşnic, zdravăn. (Un somn ~ l-a refăcut.) 23. v. gustos. 24. v. ales. II. s. 1. v. avere. 2. valoare. (Deţinător de ~uri.) 3. bun public v. patrimoniu. 4. v. produs.
BUN-SÍMŢ s. (înv. si pop.) simţire. (Lipsit de ~.)