Binecuvântat ≠ afurisit
A binecuvânta ≠ a afurisi, a blestema
BINECUVÂNTÁT adj. v. binevenit, folositor, fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, salutar, serios, temeinic, util.
BINECUVÂNTÁT adj. 1. (BIS.) blagoslovit, (înv.) preablagoslovit. (~ă Fecioară!) 2. v. preamărit.
BINECUVÂNTÁ vb. 1. (BIS.) a blagoslovi, (înv.) a ura. (I-a ~ pe credincioşi.) 2. v. preamări.