BĂTĂTORÍ vb. 1. a bate, a bătuci, a îndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpşi, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (A ~ pământul, zăpada.) 2. a se întări, a se înţeleni, a se învârtoşa. (Pământul s-a ~.)
BĂTĂTÓR s. v. cuţit, limbă.
BĂTĂTÓR s. 1. (pop.) brighidău, mâtcă, (reg.) drugă, ferdideu, litcă, meşcă, roată. (~ pentru alegerea untului.) 2. v. tel. 3. (TEHN.) scaun, strat, trup. (~ la meliţă.)
BĂTĂTOÁRE s. v. îmblăciu.
BĂTĂTOÁRE s. v. călfuţă.