Bănuit ≠ nebănuit
BĂNUÍT adj. 1. închipuit, presupus, (franţuzism) prezumat, (înv.) prezumt. (Vinovaţii ~ţi.) 2. v. suspectat
BĂNUÍ vb. v. acuza, admonesta, afla, căi, certa, dăscăli, descoperi, dojeni, ghici, imputa, invidia, învinovăţi, învinui, moraliza, mustra, pizmui, pocăi, regreta, reproşa, supăra.
BĂNUÍ vb. 1. a crede, a ghici, a gândi, a-şi imagina, a-şi închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a şti, a visa, (rar) a prevesti, (înv. şi reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ că se va întâmpla astfel?) 2. (prin Transilv. fig.) a se arde. 3. v. suspecta.
