Avere ≠ sărăcie
AVÉRE s. avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace (pl.), situaţie, stare, (înv. şi reg.) bogătate, prilej, prindere, (reg.) blagă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. şi Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~.)
AVEÁ vb. 1. v. poseda. 2. a deţine, a poseda, a purta. (~ numele de ...) 3. v. căpăta. 4. v. conţine. 5. v. cântări. 6. v. compune. 7. v. deţine. 8. v. ţine. 9. v. purta. 10. a nutri, a purta. (~ cele mai bune sentimente pentru ...) 11. v. şti. 12. a exista, a fi, a se găsi. (~ cine să m-ajute.) 13. a se bucura, a dispune. (~, în sfârşit, un ceas tihnit.) 14. v. simţi. 15. v. trebui.
