Ascultare ≠ neascultare
ASCULTÁRE s. 1. audiere. (~ unei înregistrări.) 2. chestionare, examinare, interogare, (înv.) procitanie. (~ unui elev.) 3. cuminţenie, docilitate, supunere, (livr.) obedienţă, (rar) cuminţie, sumisiune, supuşenie, (înv.) ascultământ, plecăciune, subordinaţie. (A dovedit multă ~.)
ASCULTÁ vb. 1. v. auzi. 2. a audia, a urmări. (~ cu atenţie expunerea.) 3. v. audia. 4. a chestiona, a examina, a interoga, a întreba, (înv.) a prociti. (~ un elev.) 5. (MED.) a ausculta. (Medicul ~ cu stetoscopul.) 6. a înţelege. (Cine nu ~ de cuvânt o păţeşte.) 7. v. conforma. 8. v. îndeplini.