Dragii mei, coliva este o mâncare cu multă însemnătate, făcută cu suflet și rugăciune, mai ales la pomeni, parastase și alte rânduieli creștinești. Nu e doar o rețetă, ci un gest de iubire pentru cei care nu mai sunt printre noi. În rândurile de mai jos vă arăt cum o fac eu de ani buni, cu ingrediente simple și multă grijă.
O gospodină bună își pregătește din timp cele necesare. Iată ce folosesc eu:
500g arpacaș (de grâu curățat și spălat bine)
1 litru – 1,2 litri de apă (pentru fiert)
200g zahăr (se poate pune mai mult sau mai puțin, după gust)
100g nucă măcinată
Coajă de lămâie și/sau portocală (rasă fin)
1 linguriță de scorțișoară
1 praf de sare
Esență de rom sau vanilie (după plac)
Pesmet sau biscuiți măcinați (pentru decor)
Zahăr pudră + model religios (cruce, spice) pentru ornat
Grâul trebuie fiert cu grijă, nu e grabă, că altfel nu se leagă cum trebuie:
Spăl grâul în 3-4 ape, până rămâne curat.
Îl pun la fiert cu apă cât să-l acopere bine (cam 3 degete peste).
Las la foc mic și amestec din când în când să nu se prindă.
Când e bobul moale și apa aproape scăzută, adaug sarea, zahărul, coaja rasă, scorțișoara și esențele.
Mai las puțin să se îngroașe, apoi sting focul și-l las la răcit, ideal până a doua zi.
Coliva se pune cu grijă într-un platou frumos, de suflet, nu oricum:
După ce s-a răcit bine și s-a închegat, o întind cu o lingură sau cu mâna curată într-un strat uniform.
Deasupra presar nucă măcinată, apoi pesmetul sau biscuiții pentru decor.
La final, presar zahăr pudră cu ajutorul unei site fine.
Dacă e pentru biserică sau pomană, fac o cruce din cacao, bombonele sau zahăr colorat, așa cum e obiceiul.
Coliva nu e doar o rețetă – e parte din rânduiala noastră creștină:
Se face la pomenile de 3, 9, 40 de zile, la 6 luni, 1 an și în fiecare an de pomenire.
E simbolul învierii și al vieții veșnice, pentru că grâul, așa cum moare în pământ și încolțește, tot așa și sufletul merge spre lumină.
Se aduce la biserică împreună cu vin, colac și lumânări, și se dă de pomană pentru sufletul celui adormit.
Coliva se face cu liniște în suflet, nu pe fugă, și cu gândul bun la cei dragi. Dacă o faci cu grijă și rugăciune, iese gustoasă și frumoasă, cum se cade. Sper să vă fie de folos rețeta mea și, dacă o pregătiți, să vă iasă bine și cu rost.