Situl de la Brad a fost descoperit pentru prima dată de arheologul și istoricul român Vasile Pârvan în anul 1922, în timpul unei excursii în zona Munților Buzăului. Pârvan a fost unul dintre primii specialiști care s-a preocupat de studierea siturilor arheologice din România, fiind considerat pionierul arheologiei românești moderne.
Potrivit cercetărilor sale, situl de la Brad era locul unde se afla vechiul oraș dacic Dacidava, una dintre cele mai importante așezări din regiune în perioada pre-romană. Aici au fost descoperite numeroase artefacte, cum ar fi monede, ceramică, obiecte din metal și sticlă, care atestă existența unei comunități bine dezvoltate și comerciantului în această zonă.
Mai târziu, în anul 1948, situl de la Brad a fost studiat și de arheologul Gheorghe Poenaru-Bordea, care a descoperit necropola cetății dace și mai multe vestigii romane, cum ar fi o mărturie a prezenței legiunilor romane în zonă. Poenaru-Bordea a continuat să efectueze săpături arheologice în zonă până în anul 1969, iar rezultatele cercetărilor sale au contribuit la înțelegerea mai bună a evoluției sitului de la Brad în decursul timpului.
Astfel, putem spune că descoperirea sitului de la Brad a fost rezultatul muncii și pasiunii mai multor arheologi și istorici români, care au adus la lumină istoria și patrimoniul acestui loc important din Munții Buzăului. Situl de la Brad continuă să fie cercetat, iar noile descoperiri arheologice pot dezvălui și mai multe informații despre istoria și cultura popoarelor care au locuit în această zonă de-a lungul timpului.
În concluzie, situl de la Brad a fost descoperit de arheologul Vasile Pârvan în anul 1922, iar cercetările ulterioare au fost realizate de numeroși alți specialiști în domeniul arheologiei. Descoperirea acestui sit a adus lumina asupra istoriei și culturii străvechi din Munții Buzăului și continuă să ne ofere informații prețioase despre evoluția umanității pe aceste meleaguri.