Diferența dintre credit și leasing constă în modul în care sunt structurate finanțările, în drepturile asupra bunurilor achiziționate și în responsabilitățile financiare pe care le implică. Deși ambele sunt forme de finanțare utilizate pentru achiziționarea de bunuri (în special autovehicule, echipamente sau imobile), ele funcționează diferit în ceea ce privește proprietatea, plățile și termenele contractuale. În timp ce creditul permite achiziționarea și deținerea bunului încă de la început, leasingul oferă accesul la utilizarea bunului, dar fără ca acesta să devină proprietatea utilizatorului imediat sau pe întreaga durată a contractului.

1. Definiții și structura generală

a. Credit

Creditul este o formă de împrumut financiar în care o instituție bancară sau o altă entitate financiară oferă unei persoane sau unei companii o anumită sumă de bani pentru achiziționarea unui bun (de exemplu, un autovehicul sau un imobil). În schimb, persoana sau compania împrumutată se obligă să ramburseze suma respectivă în rate lunare, de obicei împreună cu o dobândă.

• Proprietate imediată: În cazul unui credit, beneficiarul devine proprietarul legal al bunului achiziționat imediat ce împrumutul este aprobat și achiziția este realizată. Acest lucru înseamnă că bunul este înregistrat pe numele beneficiarului încă de la început.
• Rambursarea împrumutului: Beneficiarul trebuie să ramburseze creditul în rate lunare, care includ principalul (suma împrumutată) și dobânda stabilită de instituția financiară. Durata creditului poate varia în funcție de suma împrumutată și de capacitatea de rambursare a clientului.
• Dobânda: Dobânda reprezintă costul împrumutului și poate fi fixă sau variabilă, în funcție de tipul creditului. În general, costurile totale pentru un credit sunt mai mari decât suma împrumutată din cauza dobânzilor acumulate pe durata împrumutului.

b. Leasing

Leasingul este o formă de finanțare în care o companie de leasing (finanțatorul) oferă unui client (utilizatorul) dreptul de a folosi un bun pentru o perioadă determinată, în schimbul unor plăți lunare. La finalul perioadei de leasing, clientul poate avea opțiunea de a cumpăra bunul sau de a returna bunul companiei de leasing.

• Proprietate temporară: Spre deosebire de credit, în cazul leasingului, compania de leasing rămâne proprietarul legal al bunului pe toată durata contractului, iar clientul are doar dreptul de utilizare. Clientul poate deveni proprietar doar la finalul contractului, dacă optează să cumpere bunul (în cazul leasingului financiar).
• Plățile de leasing: Utilizatorul plătește o rată lunară pentru utilizarea bunului, iar la finalul contractului poate alege fie să returneze bunul, fie să îl achiziționeze prin plata unei sume suplimentare, dacă contractul prevede această opțiune (leasing financiar).
• Tipuri de leasing: Există două tipuri principale de leasing: leasingul operațional și leasingul financiar:
  • Leasingul operațional: Clientul închiriază bunul pentru o perioadă limitată și nu are obligația de a-l achiziționa la finalul perioadei. Acesta este adesea utilizat pentru echipamente sau vehicule care au nevoie de actualizare frecventă.
  • Leasingul financiar: Este similar cu un credit, în sensul că, la finalul perioadei de leasing, clientul poate alege să cumpere bunul achitat în rate, devenind proprietar.

2. Proprietatea bunului

a. Credit: Proprietate imediată

În cazul unui credit, clientul devine proprietarul bunului încă de la început. Chiar dacă bunul este achiziționat prin intermediul unui împrumut, clientul deține legal bunul și are toate drepturile asupra acestuia. Totuși, banca sau instituția financiară care acordă creditul poate impune o garanție asupra bunului achiziționat (de exemplu, ipotecă în cazul imobilelor sau gaj în cazul autovehiculelor) până la rambursarea integrală a creditului.

• Libertatea de a dispune de bun: Deoarece clientul este proprietar, acesta poate face modificări asupra bunului sau chiar să-l vândă, cu condiția să respecte obligațiile de rambursare a creditului și să achite eventualele datorii către instituția financiară.
• Riscuri și obligații: În cazul în care clientul nu poate rambursa împrumutul, instituția financiară poate revendica bunul prin executarea garanției (de exemplu, poate pune sechestru pe bun).

b. Leasing: Proprietate la final (opțional)

În leasing, proprietatea rămâne la compania de leasing pe toată durata contractului. Clientul nu are drept de proprietate, ci doar drept de utilizare. În leasingul operațional, bunul este returnat la finalul contractului, în timp ce în leasingul financiar, clientul poate deveni proprietar la final, prin achitarea unei sume reziduale.

• Limitări asupra bunului: Deoarece clientul nu este proprietar, acesta nu poate să facă modificări substanțiale asupra bunului sau să îl vândă. De asemenea, există anumite limite impuse de compania de leasing în ceea ce privește utilizarea bunului (de exemplu, limite de kilometri pentru vehicule în leasing operațional).
• Posibilitatea achiziționării bunului: În cazul leasingului financiar, la finalul contractului, clientul poate achita suma reziduală și deveni proprietar. În leasingul operațional, bunul este returnat.

3. Costurile și dobânzile

a. Creditul: Dobânzi și costuri totale

Creditul implică dobânzi pe parcursul întregii perioade de rambursare. Costurile totale includ suma împrumutată (principalul), dobânzile și eventualele comisioane asociate împrumutului.

• Dobândă fixă sau variabilă: Ratele pot include o dobândă fixă (care nu se schimbă pe durata creditului) sau o dobândă variabilă (care poate fluctua în funcție de evoluția pieței financiare).
• Costuri suplimentare: Există comisioane de administrare a creditului, asigurări obligatorii (cum ar fi asigurarea de viață sau asigurarea bunului), care pot adăuga la costul total al creditului.

b. Leasing: Plăți lunare și sume reziduale

În leasing, costurile sunt împărțite în rate lunare, iar leasingul operațional tinde să aibă costuri totale mai mari decât leasingul financiar, deoarece nu există opțiunea de a deveni proprietar. În leasingul financiar, utilizatorul poate să devină proprietar prin achitarea unei sume reziduale la finalul perioadei.

• Plăți lunare constante: Ratele de leasing sunt fixe și previzibile, însă nu includ dobânzi precum cele din credit, ci mai degrabă costuri asociate utilizării bunului.
• Suma reziduală: În cazul leasingului financiar, la finalul contractului, clientul poate achita o sumă reziduală pentru a achiziționa bunul. Această sumă poate fi negociată la începutul contractului.

4. Avantaje și dezavantaje

a. Avantajele și dezavantajele creditului

• Avantaje:
  • Proprietatea imediată a bunului.
  • Libertatea de a vinde sau modifica bunul.
  • Dobânzile sunt deductibile în anumite condiții (în cazul creditelor imobiliare sau ipotecare).
• Dezavantaje:
  • Dobânzi mai mari pe termen lung.
  • Riscul de pierdere a bunului în caz de neplată.
  • Nevoie de garanții, cum ar fi ipoteca sau gajul.

b. Avantajele și dezavantajele leasingului

• Avantaje:
  • Nu necesită o investiție inițială mare, rata lunară este mai mică decât în cazul unui credit.
  • Posibilitatea de a schimba bunul după câțiva ani (în cazul leasingului operațional).
  • Flexibilitatea de a achiziționa bunul la final (în cazul leasingului financiar).
• Dezavantaje:
  • Nu se deține bunul pe durata leasingului.
  • Costuri totale mai mari în leasingul operațional.
  • Limitări în utilizarea bunului (kilometri limitați, întreținere obligatorie).

Creditul și leasingul sunt soluții financiare diferite, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale, în funcție de necesitățile și preferințele utilizatorului. Creditul oferă proprietate imediată, dar implică dobânzi și obligații de rambursare pe termen lung. Pe de altă parte, leasingul oferă flexibilitate și rate lunare mai mici, dar proprietatea bunului este transferată doar la finalul contractului, dacă este vorba de leasing financiar. Alegerea între credit și leasing depinde de preferințele în ceea ce privește proprietatea, costurile inițiale și flexibilitatea financiară.