Definitii

1. [DEX '09] CĂȚĂRA, cațăr, vb. I. Refl. A se sui, agățându-se pe un loc […]

[Mitologic] Acca La(u)rentia, nevasta păstorului Faustulus și doica lui Romulus și Remus, pe care i-a […]

1. [MDA2] accea sf [At: BĂRAC, ap. TDRG / Pl: ~ele / E: tc aqča] […]

1. [DEX '09] ACCEDERE s. f. Faptul de a accede. – V. accede. 2. [MDA2] […]

1. [DEX '09] ACCELERANDO adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Din ce […]

[DOR] accelerant adj. m., pl. acceleranți; f. sg. accelerantă, pl. accelerante Sursă: DEX online sub […]

[DTM] accentus (cuv. lat. < ad cantus „cânt alăturat”) 1. Termen liturgic lat. desemnând cântarea […]

[DOR] a accepe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. accep Sursă: DEX online […]

1. [DEX '09] ACCEPT s. n. Consimțământ scris pe o poliță, prin care o persoană, […]

1. [DEX '09] ACCEPTA, accept, vb. I. Tranz. A fi de acord cu...; a primi, […]

1. [DEX '09] ACCEPTABIL, -Ă, acceptabili, -e, adj. Care poate fi acceptat; satisfăcător. – Din […]

1. [DEX '09] ACCELEROGRAF, accelerografe, s. n. Accelerometru care înregistrează accelerațiile. – Din fr. accélérographe. […]

[MDN '00] ACCELEROGRAMĂ s. n. diagramă obținută la accelerograf. (< fr. accélérogramme) Sursă: DEX online […]

1. [DEX '09] ACCELEROMETRU, accelerometre, s. n. 1. Aparat cu care se măsoară accelerațiile, îndeosebi […]

1. [DN] ACCENTIC, -Ă adj. (Despre structura versului) Bazat pe accente. [< accent + -ic]. […]

[DN] ACCENTUABIL, -Ă adj. Care poate fi accentuat. [Pron. -tu-a-. / Cf. fr. accentuable]. Sursă: […]

[DN] ACCENTUAL, -Ă adj. (Lingv.) Referitor la accent; care poartă accentul. [Pron. -tu-al. / Cf. […]

1. [DEX '09] ACCENTUARE, accentuări, s. f. Acțiunea de a (se) accentua. [Pr.: -tu-a-] – […]

1. [DN] ACCENTUATIV, -Ă adj. (Rar) Referitor la accente, la accentuație; (despre ritm) tonic. [Cf. […]

1. [MDA2] accentuație sf [At: DA / P: ~tu-a-ți-e / Pl: ~ii / E: accentua […]

« 1 … 2.550 2.551 2.552 … 2.859 »