1. [MDA2] năbonic sn [At: H XVIII, 175 / V: ~bol~ / Pl: ? / E: cf năboi2, năboinic] (Ban) Instrument de lemn, având forma unui cuțit, cu care se bate cânepa.
2. [CADE] NĂBONIC (pl. -ice) sn. Băn. Maiu (în formă de sabie de lemn) cu care se bate cînepa (LIUB.).
3. [DLRLC] NĂBONIC, năbonice, s. n. (Regional) Unealtă de lemn în formă de sabie, cu care se bate cînepa.
4. [DLRM] NĂBONIC, năbonice, s. n. (Reg.) Unealtă de lemn, în formă de sabie, cu care se bate cînepa.
5. [MDA2] năbolnic sn vz năbonic
6. [DAR] năbonic s.n. (reg.) instrument de lemn, de forma unui cuțit, cu care se bate cânepa.
7. [DLR - tomul X] NĂBONIC s. n. (Prin Ban.) Instrument de lemn, avînd forma unui cuțit, cu care se bate cînepa. cf. h xviii 175, L. costin , gr. băn. 143 – Și: năbolnic s. n. com. din brădișorul de jos-oraviȚa. – cf. năboi2, naboinic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL