1. [DEX '09] NĂBOIRE, năboiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) năboi2 și rezultatul ei. – V. năboi2.
2. [MDA2] năboire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: năboi3] (Reg) 1 Revărsare a unei ape. 2 Acoperire. 3 Năpustire asupra cuiva sau a ceva. 4 Transpirație. 5 Împotmolire a unui plug.
3. [DEX '98] NĂBOIRE, năboiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) năboi2 și rezultatul ei. – V. năboi2.
4. [DEX '09] NĂBOI2, năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi1.
5. [MDA2] năboi3 v [At: CREANGĂ, A. 24 / Pzi: ~esc / E: năboi1] (Reg) 1-2 vir (D. ape) A ieși de sub gheață când se încălzește vremea Si: a se revărsa. 3 vt A acoperi. 4 vi (D. ființe) A se năpusti asupra cuiva sau a ceva. 5 vr A transpira. 6 vi (D. plug) A se împotmoli.
6. [MDA2] năbui v vz năboi3
7. [CADE] NĂBOI (-oesc) vb. intr. 1 A se revărsa, a inunda, a potopi: sîngele cerbului a început a curge gîlgîind... îndreptîndu-se și năboind în groapă (CRG.) ¶ 2 Ⓕ A năvăli, a năpădi: de cîțiva ani au năboit în orașele noastre o mulțime de streini (ISP.); năboesc streinii peste tine cu mărfurile lor ale bune și frumoase (JIP.) [năboiu].
8. [DLRLC] NĂBOI2, năboiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit și regional) 1. A se revărsa, a inunda, a potopi; a năvăli. Năboise Dunărea mare primăvara și urmase în vremea verii secetă. SADOVEANU, A. L. 204. Murat pînă la piele și înghețat hăt bine, căci năboise apa în toate părțile. CREANGĂ, A. 24. ◊ Tranz. Își șterse cu mîna sudoarea rece ce-i năboise fruntea. MIRONESCU, S. A. 76. 2. Fig. (Despre ființe) A se năpusti, a invada. Mistreții numaidecît trebuie să pogoare... Năboiesc pe unde apucă, dînd cu colții; atuncea-s mai cu primejdie. SADOVEANU, N. P. 78.
9. [DLRM] NĂBOI2, năboiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; adesea fig.) A se revărsa, a inunda, a potopi; a năvăli. ◊ Tranz. Sudoarea rece îi năboise fruntea (MIRONESCU). – Din năboi1.
10. [Șăineanu, ed. VI] năboì v. Mold. a inunda: năboise apa în toate părțile CR.
11. [Scriban] năboĭésc și -uĭésc v. intr. (d. năboĭ). Năvălesc, năpădesc, inund, mă revars: apele năboĭseră (CL. 1922, 6, 613), năboĭrea apelor (Sov. 194). – În Munt. și -buĭesc. Vechĭ; i refl. „mă răped”. V. buĭecesc.
12. [DOOM 3] năboire (reg.) s. f., g.-d. art. năboirii; pl. năboiri
13. [DOOM 2] năboire (reg.) s. f., g.-d. art. năboirii; pl. năboiri
14. [DOOM 3] năboi1 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năboiesc, 3 sg. năboiește, imperf. 1 năboiam; conj. prez. 1 sg. să năboiesc, 3 să năboiască
15. [DOOM 2] năboi2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năboiesc, imperf. 3 sg. năboia; conj. prez. 3 să năboiască
16. [MDO] năboi (ind. prez. 3 sg. năboiește, conj. năboiască)
17. [DER] năboi (năboiesc, năboit), vb. – 1. A inunda. – 2. A invada, a izbucni. Bg. napojavam „a inunda”. Der. din rus. naboj < sl. biti „a ciocni” (Cihac, II, 207; Tiktin; Candrea; Scriban) e mai puțin probabilă. – Der. năboi, s. n. (inundație; invazie).
18. [DAR] năboire, năboiri, s.f. (reg.) 1. (despre apă) revărsare, inundare, năvălire. 2. (despre ființe) năpustire, invadare. 3. transpirare, asudare. 4. (despre plug) împotmolire.
19. [DAR] năboi3, pers. 3 sg. năboiește, vb. IV unip. (reg.) 1. (despre ape) a se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (despre ființe) a se năpusti, a năpădi, a invada. 3. a transpira, a suda. 4. (despre plug) a se împotmoli.
20. [DLR - tomul X] NĂBOIRE s. f. (Regional) Acțiunea de a năboi3. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. – v. năboi3.
21. [DLR - tomul X] NĂBOI3 vb. IV. (Regional) 1. Intranz. și refl. (Despre ape) A ieși de sub gheață (cînd se încălzește vremea) sau din matcă, a se revărsa, a inunda; a năvăli (2). Murat pînă la piele și înghețat hăt bine, căci năboise apa în toate părțile. creangă, a. 24, cf. conv. Lit. xliv2, 619. Apele au năboit și turca a înotat, dar de la o vreme n-a mai putut. pamfile, cr. 177. Apele au năboit furioase. voiculescu, p. i, 49. Apele ce năboiau dinspre Dunăre se învăluiau lin, umplînd o baltă veche. sadoveanu, o. xviii, 579, cf. 636. Nici nu auzise el despre asemenea locuri înalte și pietroase, țancuri de stîncă și cu pîraie reci năboind în clocot și spume prin codri de brad. v. rom. februarie 1954, 7, cf. alr sn iii h 825, a vi 26. Gheața a început a se muia și apa a năbuit în toate părțile. Mat. dialect, i, 183. ◊ (Prin extensiune; despre alte lichide) Atunci sîngele cerbului odată a și-nceput a curge, ...năboind în groapă peste Harap Alb. creangă, p. 226. li năboise sîngele deasupra carîmbului cizmei. sadoveanu, o. xvii, 264. ♦ Tranz. A umple, a acoperi. Își șterse cu mîna sudoarea rece ce-i năboise fruntea. mironescu, s. a. 76. 2. Intranz. (Despre ființe) A se năpusti (2), a invada. Că năboiesc streini peste tine cu mărfurili lor ali bune și frumoase. jipescu, o. 68, cf. 37. Cei dintăi fugari ismailiteni au năboit prin văile de sub Bobriac. sadoveanu, o. xiii, 1016, cf. 23, xii, 328. În acel ceas mistreții nici nu văd, nici n-aud. Năboiesc pe unde apucă, dînd cu colții. id. ib. xvIII, 90. Năboiseră parcă toți din Porumba și din satele vecine. beniuc, m. c. i, 398. Să năboiască asupra așezărilor omenești, să strivească țestele pruncilor. camilar, n. ii, 183. 3. Refl. A transpira, a asuda (Turnu-Severin). cf. l. rom. 1960, nr. 5, 35. 4. Intranz. (Despre plug) A se împotmoli (Secuiu-Craiova). h v 148. – prez. ind.: năboiesc. – Și: năbui vb. IV. – v. năboi1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL