1. [MDA2] năcladă sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: na~ / Pl: ~de / E: cf cladă, slv накладати] 1 (Înv) Grămadă mare de lemne pregătite pentru foc. 2 (Mol) Grămadă mare de lucruri în dezordine. 3 (Reg) Insulă mică plutitoare, formată din stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori etc. intrate în putrefacție și amestecate cu nămol Si: plavie.
2. [Scriban] năcládă f., pl. ăzĭ. (d. năclad). Dos. Rug, grămadă de lemne destinate să fie aprinse (scladă). Azĭ. Nord. Teanc (clit) mare (Șez. 36, 48).
3. [DAR] năcladă, năclade, s.f. (înv.) 1. grămadă mare de lemne pentru foc. 2. plavie.
4. [DLR - tomul X] NĂCLADĂ s. f. 1. (Învechit) Grămadă mare de lemne (pregătite pentru foc). Poruncește să facă năcladă mare de foc în mijlocul uliței ceii mari. dosoftei, ap. tdrg. ♦ (Prin nordul Mold.) Grămadă de lucruri așezate în neorînduială. cf. șez. xix, 12, com. din bogdănești-FĂLTICENI. 2. (Regional) Plavie (1) (Gherla), ltr2 xh, 594. – pl.: năclade. – Și: nacladă s. f. șez. xix, 12, com. din bogdănești-fălticeni. – cf. cladă, v. sl. наклада.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL