1. [MDA2] năbușitură sf [At: CANTEMIR, HR. 374 / Pl: ~ri / E: năbuși + -tură] (Îvr) Invazie.
2. [DAR] năbușitură, năbușituri, s.f. (înv.) invazie, cotropire.
3. [DLR - tomul X] NĂBUȘITURĂ s. f. (Învechit, rar) Invazie, cotropire. Pre vremile acestui împărat, slavonii, cîteva năbușituri să fie făcut, în părțile împărăției apusului, scriitorii pomenesc. cantemir, hr. 374. – pl.: năbușituri. – Năbuși + suf. -tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL