1. [MDA2] multiplicand [At: ȘINCAI, Î. 22/19 / Pi: ~nzi ~e / E: ger Multiplikand, lat multiplicandus, fr multiplicande] (Mat; înv) 1 sm Deînmulțit. 2 a Cu care se înmulțește.
2. [Șăineanu, ed. VI] multiplicand m. număr de înmulțit cu altul.
3. [Scriban] *multiplicánd n., pl. e (lat. multiplicandus, subînț. númerus). Aritm. Înmulțit, număr care trebuĭe înmulțit cu altu.
4. [DEX '09] MULTIPLICA, multiplic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni mai numeros. 2. Tranz. A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice. 3. Tranz. (Mat.) A efectua operația de înmulțire; a înmulți. – Din lat. multiplicare, fr. multiplier.
5. [MDA2] multiplica [At: GEOMETRIA A. M. 15374 / Pzi: multiplic / E: lat multiplicare] 1 vt (Mat; rar) A efectua operația de înmulțire Si: a înmulți. 2-3 vtr (A face să devină sau) a deveni mai numeros, mai intens Si: a mări, a spori, (liv) a augmenta. 4 vt (Fig; rar) A face să fie mai valoros. 5 vr (Fig) A se manifesta pe planuri multiple, în diverse direcții. 6 vt A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare, pe cale grafică, mecanică sau fotografică.
6. [DLRLC] MULTIPLICA, multiplic, vb. I. Tranz. 1. A mări de mai multe ori, a spori; (Mat.) a înmulți. Munca brațelor omenești multiplicată de lucrul mașinelor se confundă în tumultul unui haos nesfîrșit. BART, S. M. 39. ♦ Refl. A deveni mai numeros. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. REBREANU, R. I 13. 2. A reproduce un obiect, prin diverse procedee tehnice, în mai multe exemplare. (Fig.) Parcă toți căpătaseră aceeași figură, ca și cum la fiece pas se întîlneau cu același om multiplicat. ARGHEZI, P. T. 118. ◊ Refl. Figurile lor se multiplicau, ca din reflectarea unor oglinzi paralele. VLAHUȚĂ, O. AL. II 58.
7. [DN] MULTIPLICA vb. I. 1. tr., refl. A (se) înmulți; a (se) spori. 2. tr. A reproduce (ceva) în mai multe exemplare. [P.i. multiplic. / < lat. multiplicare, cf. fr. multiplier].
8. [MDN '00] MULTIPLICA vb. I. tr., refl. a (se) înmulți. II. tr. a reproduce (ceva) în mai multe exemplare. (< lat. multiplicare, fr. multiplier)
9. [Șăineanu, ed. VI] multiplicà v. a înmulți.
10. [Scriban] *multíplic, a -á v. tr. (lat. multiplico, -áre). Înmulțesc.
11. [DOOM 3] multiplica (a ~) (desp. -ti-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. multiplic, 2 sg. multiplici, 3 multiplică; conj. prez. 1 sg. să multiplic, 3 să multiplice
12. [DOOM 2] multiplica (a ~) (-ti-pli-) vb., ind. prez. 3 multiplică
13. [IVO-III] multiplic.
14. [DLR] MULTIPLICAND s. m. (Mat.; învechit) Deînmulțit. Dacă e mai mare un factor decit celalalt, cel mai mare de obște se numeaște multiplicând. ȘINCAI, Î. 22/19, cf. NEGULICI, STAMATI, D., COSTINESCU. Multiplicând sau înmulțit. CULIANU,A. 17. ◊ (Adjectival) Numărul multiplicând. LM. – Pl.: (rar) multiplicanzi și (n.) multiplicande (PONTBRIANT, D.). – Din germ. Multiplikand, lat. multiplicandus, fr. multiplicande.
15. [DLR] MULTIPLICA vb. I. T r a n z. 1. (Mat.; rar) A efectua operația de înmulțire; a înmulți. Multiplic, înmulțesc (cîtimi). STAMATI, D. A multiplica un număr prin altul. LM, cf. ALEXI, W. ◊ F i g. Parcă toți căpătaseră aceeași figură, ca și cum la fiece pas se întîlnea cu același om, multiplicat cu el însuși. ARGHEZI, P. T. 118. 2. A face să fie în număr mai mare, mai numeros; a face să fie mai intens, mai valoros. Oglinzi care multiplică obiectele. COSTINESCU. Își auzi sunetul pașilor pe aleile pustii, multiplicat la infinit, netulburat de nici un alt zgomot. T. POPOVICI, SE. 76. Istoria multiplică personalitatea umană în timp. V. ROM. ianuarie 1960, 111. ◊ R e f l. Figurile lor se multiplicau, ca din reflectarea unor oglinzi paralele. VLAHUȚĂ, O. A. III, 58. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. REBREANU, R. I, 13. În multe cazuri de isterie însă, personalitatea subiectului se poate dubla ori multiplica. RALEA, S. T. II, 14. Moira primitivă se multiplică prin asimilare cu cele trei Ore, zeități ale anotimpurilor. VIANU, M. 53. ♦ R e f l. F i g. (Rar) A se manifesta pe planuri multiple, în diverse direcții. Un V. A. Urechia se multiplică, scrie istoria țării, piese de teatru, nuvele. MACEDONSKI, O. IV, 116. 3. A face să crească, să se dezvolte; a mări, a spori (cantitativ sau intensiv). Cf. GEOMETRIA A. M. 193r/4. O țifrâ pusă în stingă parentezei. . . multiplică formula sărei. MARIN, PR. I, XXXV/4. Munca brațelor omenești, multiplicată de lucrul mașinilor, se confundă în tumultul unui haos nesfîrșit. BART, S. M. 39. 4. (Complementul indică un text, o carte, o fotografie etc.) A reproduce în mai multe exemplare, pe cale grafică, mecanică sau fotografică. Cf. ARDELEANU, U. D. 163. Alexandru Ipsilanti însuși era urmat de o tipografie, care-i multiplica manifestele. OȚETEA, T. V. 138. – Prez. ind.: multiplic. – Din lat. multiplicare, fr. multiplier.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL