1. [DEX '09] NĂBĂDĂIOS, -OASĂ, năbădăioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. (Pop. și fam.) Care se supără ușor, care își iese repede din fire. ♦ Care se ține de glume, de farse. ♦ (Despre animale) Nărăvaș. 2. (Reg.) Epileptic. – Din năbădaie.
2. [MDA2] năbădăios, ~oasă [At: GORJAN, H. I, 54/22 / Pl: ~oși, ~oase / E: năbădaie + -os] (Pop) 1-2 smf, a (Reg) (Om) bolnav de epilepsie. 3-4 smf, a (Fam) (Persoană) isterică. 5-6 smf, a (Persoană) nebună. 7-8 smf, a (Om) iute la mânie. 9-10 smf, a (Om) supărăcios. 11-12 smf, a (Om) capricios. 13 a Înfocat. 14 a Aprig. 15 a Care se ține de năzbâtii Si: nebunatic. 16 a (D. animale) Nărăvaș (1). 17 a (D. animale) Sălbatic. 18 av (Rar) Cu lăcomie.
3. [CADE] NĂBĂDĂIOS adj. luat și ca sm. 🩺 Ⓟ Epileptic; F turbat de mînie, furios: scos din fire, nebun: Dacă amîndoi sînt iarăși zănatici, năbădăioși, Se bat apoi ca nebunii și trăesc tot mînioși (PANN); opintelile lui cele năbădăioase rămaseră deșarte (ISP.): ce viață putea ea să aibă în casa acestui bătrîn zuliar și ~? (VLAH.); hatmanul... începu să sbiere ca un ~ și închise ușa cu repeziciune (FIL.) [năbădaie].
4. [DEX '98] NĂBĂDĂIOS, -OASĂ, năbădăioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. (Pop. și fam.) Care se supără ușor, care își iese repede din fire. ♦ Care se ține de glume, de farse. ♦ (Despre animale) Nărăvaș. 2. (Reg.) Epileptic. – Năbădăi1 + suf. -os.
5. [DLRLC] NĂBĂDĂIOS, -OASĂ, năbădăioși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Care își iese repede din fire; supărăcios, iute, aprins. Ce viață putea ea să aibă în casa acestui bătrîn zuliar și năbădăios. VLAHUȚĂ, O. AL. II 16. Cu baba nu vă puneți... zise un flăcău mai năbădăios. CONTEMPORANUL, VI 297. Aoleo! ce bătăioasă! Îmblă tot năbădăioasă. ALECSANDRI, P. P. 352. ◊ (Substantivat) Începu să zbiere ca un năbădăios și închise ușa cu repeziciune. FILIMON, C. 226. ♦ Capricios, deșucheat. Junona porunci unei zîne năbădăioase să turbure mintea bietului Ercule. ISPIRESCU, U. 29. ♦ (Despre animale) Nărăvaș, sălbatic. Patru iepe, sirepe și năbădăioase. ISPIRESCU, U. 48. 2. (Regional) Epileptic. (Substantivat) Începu a tremura... ca un năbădăios. GORJAN, H. I 54.
6. [Șăineanu, ed. VI] năbădăios a. 1. epileptic; 2. furios; 3. (fam. și ironic) strașnic: ochiade năbădăioase.
7. [Scriban] năbădăĭós, -oásă adj. (din bătăĭos cu pref. slav. na-). Apucat de năbădăĭ, navîrlios, furios: un orator năbădăĭos.
8. [DOOM 3] năbădăios (pop., fam.) adj. m., pl. năbădăioși; f. năbădăioasă, pl. năbădăioase
9. [DOOM 2] năbădăios (pop., fam.) adj. m., pl. năbădăioși; f. năbădăioasă, pl. năbădăioase
10. [Argou] năbădăios, -oasă, năbădăioși, oase adj. 1. (pop.) care se supără ușor 2. care se ține de farse 3. (reg.) epileptic
11. [DLR - tomul X] NĂBĂDĂIOS, -OASĂ adj. (Adesea substantivat) 1. (Regional) (Persoană) bolnavă de epilepsie; (familiar) (ființă) isterică, nebună (I 4). Începu a tremura și a vorbi aiurea, ca un năbădăios. gorjan, h. i, 54/22, cf. iv, 222/8. Mi-l puse în mînă și zbură, parcă fu năbădăioasă. pr. dram. 280. Eu, ca năbădăioșii, Alergam s-ascult cu drag. pann, p. v. i, 19/19. începu să zbiere ca un năbădăios. filimon, o. i, 236. ◊ Fig. Vîntul era așa de năbădăios, că izbea... cu zăpadă, ba chiar cu nisip și cu pietricele în geamurile caselor. ap. tdrg. 2. (Persoană) iute la mînie, supărăcioasă, capricioasă. Dacă amîndoi sînt iarăși zănateci, năbădăioși, Se bat apoi ca nebunii și trăiesc tot minioși. pann, ș. ii, 38/18. Ai să vezi tu, năbădăiosule, acuși. vlahuță, n. 73, cf. id. d. 23. Maiorul, foarte țanțoș și năbădăios, căruia nu-i place să se treacă așa ușor peste el, întreabă, furios... camil petrescu, o. ii, 239, cf. gorovei, c. 107. ♦ Înfocat, aprig. Coconul Drăgan se făcu un patriot grozav, năbădăios, numai foc și inimă albastră pentru patrie. heliade, o. ii, 425. ♦ Care se ține de năzbîtii; nebunatic (2). Porunci unei zîne năbădăioase să turbure mințile bietului Ercule. ispirescu, u. 29. Cu baba nu vă puneți..., zise un flăcău mai năbădăios. contemporanul, V1, 297. ♦ (Despre animale) Nărăvaș; sălbatic. Patru iepe, sirepe și năbădăioase. ispirescu, u. 48. Pe un cal năbădăios în spumă, trecu căpitanul. brăescu, a. 94. – pl.: năbădăioși, -oase. – Năbădaie + suf. -os.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL