1. [DEX '09] NĂBĂDĂIRE, năbădăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) năbădăi și rezultatul ei. – V. năbădăi.
2. [DEX '98] NĂBĂDĂIRE, năbădăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) năbădăi2 și rezultatul ei. – V. năbădăi2.
3. [DEX '09] NĂBĂDĂI, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.
4. [MDA2] năbădăi vr [At: CARAGIALE, S. 421 / Pzi: 3 ~iește / E: năbădaie] (Rar; d. animale) A manifesta neastâmpăr Si: a se agita, a se frământa.
5. [CADE] NĂBĂDAIE, NĂBĂDAICĂ sf., mai adesea NĂBĂDĂI, NĂBĂDĂICI pl. 🩺 Ⓟ Epilepsie; Ⓕ turbare de mînie, furie: tremură, de parcă-l găsesc toate năbădăile (PANN); face fel de fel de giumbușuri și de tămbălăuri, băgînd în năbădăi pe isnafi și mahalagii (CAR.); s’au spăriet de mine și-au fugit, parcă i-au umflat năbădaica (ALECS.); iar te-o apucat năbădăicile, vere Ghiftui? iar ți s’o înnecat corăbiile? (ALECS.) [comp. srb. bg. napadanije „atac”].
6. [DEX '98] NĂBĂDĂI2, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădăi1.
7. [DLRLC] NĂBĂDĂI2, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Neobișnuit) A se frămînta, a se înfuria, a se mînia, a se aprinde. Se ridica, holba ochii, deschidea nările, se zbuciuma, se năbădăia. CARAGIALE, S. 42.
8. [DOOM 3] năbădăire (pop., rar) s. f., g.-d. art. năbădăirii; pl. năbădăiri
9. [DOOM 2] !năbădăire (rar) s. f., g.-d. art. năbădăirii; pl. năbădăiri
10. [DOOM 3] năbădăi (a se ~) (pop., rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă năbădăiesc, 3 sg. se năbădăiește, imperf. 1 sg. mă năbădăiam; conj. prez. 1 sg. să mă năbădăiesc, 3 să se năbădăiască; imper. 2 sg. afirm. năbădăiește-te; ger. năbădăindu-mă
11. [DOOM 2] !năbădăi (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiește, imperf. 3 sg. se năbădăia; conj. prez. 3 să se năbădăiască
12. [DLR - tomul X] NĂBĂDĂI vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastîmpăr; a se agita, a se frămînta. Parcă intra dracu-n gloabă, o apuca un fel de năvîrlii turbate, ...se năbădăia. caragiale, s. 42. – prez. ind. pers. 3: năbădăiește. – v. năbădaie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL