Pentru a demonstra omonimia cuvântului „care”, trebuie să arătăm că acesta are mai multe sensuri și funcții gramaticale diferite, deși se scrie și se pronunță la fel.

1. „Care” – Pronume relativ

🔹 Este folosit pentru a introduce propoziții subordonate atributive.

✔ Cartea care este pe masă îmi aparține.
(care = pronume relativ, înlocuiește „cartea” și introduce propoziția subordonată „care este pe masă”)

2. „Care” – Pronume interogativ

🔹 Este folosit pentru a introduce întrebări referitoare la o alegere.

✔ Care este răspunsul corect?
(care = pronume interogativ, folosit pentru a cere o alegere între mai multe opțiuni)

3. „Care” – Adjectiv pronominal de întărire

🔹 Însoțește un substantiv și îl determină.

✔ Ai primit chiar tu invitația? Da, eu, care eu!
(care = adjectiv pronominal de întărire, accentuează pronumele „eu”)

4. „Care” – Adverb de mod (popular, regionalism)

🔹 Folosit în expresii cu sensul de „cum” sau „în ce fel”.

✔ Care mai e treaba pe la voi?
(care = adverb, sinonim cu „cum”)

Concluzie

Cuvântul „care” este un omonim, deoarece are forme identice, dar sensuri și funcții gramaticale diferite:

1. Pronume relativ – „Omul care vorbește este profesor.”
2. Pronume interogativ – „Care dintre voi a fost acolo?”
3. Adjectiv pronominal de întărire – „Eu, care eu?”
4. Adverb de mod (regionalism) – „Care mai e treaba?”