ADJECTÍV, adjective, s.n. Parte de vorbire flexibilă care arată o însuşire a unui obiect sau a unei fiinţe şi determină numele acestora, acordându-se cu ele în gen, număr şi caz. – Din fr. adjectif, lat. adjectivum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ADJECTÍV ~e n. Parte de vorbire flexibilă care indică însuşiri ale obiectelor şi fiinţelor. /<lat. adjectivum, fr. adjectif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ADJECTÍV s.n. (Gram.) Clasă morfologică flexibilă care determină un substantiv şi denumeşte o însuşire sau însoţeşte un substantiv. [< lat. adiectivum, cf. fr. adjectif].
(Dicţionar de neologisme)
ADJECTÍV s. n. parte de vorbire (flexibilă) care determină un substantiv, denumind o însuşire. (< lat. adiectivum, fr. adjectif)
(Marele dicţionar de neologisme)
adjectív s. n., pl. adjectíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Adjectivul este o parte de vorbire flexibilă care arată însușirea unui obiect, persoane, zonă geografică, etc. Acesta determină un substantiv și se acordă cu acesta în gen, număr și caz. De cele mai multe ori adjectivul se regăsește după substantivul pe care îl determină, dar se poate găsi și înaintea acestuia, mai ales atunci când se dorește accentuarea trăsăturilor aceluia, în special în operele literare.
Adjectivul, indiferent de locul pe care îl ocupă vis-a-vis de substantiv nu se desparte niciodată prin virgulă de aceasta, însă dacă există mai multe adjective acestea se despart unele de altele prin virgulă dacă nu au cuvinte de legătură între ele sau sunt legate prin cuvintele dar, însă, nici. Adjectivele se împart în două categorii după numărul de cuvinte aflate în compunerea lor, și anume adjective simple și adjective compuse. De asemenea, pot fi variabile și invariabile după formele flexionare.
Două sau mai multe adjective compun locuțiuni adjectivale. Adjectivele au trei grade de comparație, și anume pozitiv (frumos), gradul comparativ de superioritate ( mai frumos), de egalitate (la fel de frumos) și de inferioritate (mai puțin frumos), și gradul superlativ care se împarte de asemenea în 3 părți, superlativ relativ de superioritate (cel mai frumos), superlativ de inferioritate (cel mai puțin frumos) și absolut ( foarte frumos). Există și adjective care nu au grad de comparație, cele care nu pot fi comparate (viu, mort) sau care au deja o formă de comparativ sau superlativ (absolut, inferior, superior). În propoziție adjectivul poate avea funcția de atribut adjectival, nume predicativ, complement indirect și complement circumstanțial de timp sau de cauză. De asemenea, își poate schimba forma și poate deveni din adjectiv substantiv sau adverb. Adjectivul poate fi folosit în propoziții și cu valori stilistice având denumirea de epitet, enumerație, inversiune, comparație, antiteză, epitet cromatic, epitet metaforic sau epitet personificator.
