In limba romana, adverbul este o parte de vorbire si are de cele mai multe ori functia de complement circumstantial. Mai mult de atat, adverbele sunt invariabile, adica, in cele mai multe cazuri, nu vor putea primi afixe. Totusi, trebuie sa se tina cont ca pot exista anumite exceptii.
Adverbele pot avea inclusiv functii sintactice care pot fi indeplinite intr-o propozitie. Tipologia acestora variaza, astfel ca, in limba romana adverbul poate fi deseori complement circumstantial de:
De altfel, un adverb poate sa fie si nume predicativ (Sa placi nu e imposibil), dar si atribut (Lucrul de azi, nu il lasa pe maine).
Trebuie mentionat faptul ca adverbul poate sa fie chiar si termen regent. In limba romana acesta poate fi: aidoma, alaturi de, concomitent cu si asa mai departe. Alte adverbe pot avea si rol sintactic de a lega propozitii: locul unde, felul cum.
