Diferența dintre Ortodoxie și Catolicism este una complexă, având rădăcini istorice, teologice, liturgice și culturale. Ambele tradiții creștine își împărtășesc originile în Biserica primară și au multe aspecte comune, însă de-a lungul istoriei s-au dezvoltat în moduri distincte, ducând la diferențe doctrinare, ritualice și administrative. Aceste diferențe au fost cristalizate în Marea Schismă din anul 1054, când Biserica s-a divizat în Biserica Ortodoxă de Răsărit și Biserica Romano-Catolică.

1. Origini istorice și Marea Schismă (1054)

• Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică au avut un parcurs comun în primele secole ale creștinismului, formând o singură Biserică, numită „catholica” (universală). După apariția creștinismului, Biserica a evoluat în mai multe centre de autoritate, cele mai importante fiind Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim.
• Marea Schismă din 1054 a marcat separarea formală dintre Biserica de Răsărit (Ortodoxă) și Biserica de Apus (Catolică). Schisma s-a produs din mai multe motive, printre care conflictele legate de autoritatea papală, formularea Crezului și diferențele liturgice și culturale. Odată cu această schismă, cele două ramuri ale creștinismului au început să se dezvolte în direcții separate.

2. Autoritatea și structura ecleziastică

• Ortodoxia este structurată într-o formă decentralizată, cu mai multe Biserici autocefale (independente), fiecare având propria sa organizare. De exemplu, există Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Română, Biserica Ortodoxă Greacă, toate fiind egale în rang. În cadrul Ortodoxiei, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului este considerat „primus inter pares” (primul între egali), dar nu are autoritate supremă asupra tuturor bisericilor ortodoxe.
• Catolicismul este structurat în mod centralizat, avându-l pe Papa ca autoritate supremă. Biserica Romano-Catolică consideră că Papa, episcopul Romei, este succesorul Sfântului Petru și are infailibilitate în materie de doctrină și morală atunci când vorbește „ex cathedra”. Papa este văzut ca liderul spiritual al Bisericii Universale și are autoritate asupra tuturor celorlalte episcopii catolice din lume.

3. Doctrina și diferențele teologice

a. Filioque

Una dintre cele mai semnificative diferențe doctrinare dintre cele două biserici este controversa privind termenul Filioque din Crezul de la Niceea.

• Ortodoxia afirmă că Duhul Sfânt purcede doar de la Tatăl, conform textului original al Crezului Niceo-Constantinopolitan. Această formulare este considerată esențială pentru menținerea clarității în înțelegerea Sfintei Treimi.
• Catolicismul, pe de altă parte, a adăugat în Crez termenul Filioque, ceea ce înseamnă că Duhul Sfânt purcede atât de la Tatăl, cât și de la Fiul. Această adăugire a fost una dintre cauzele majore ale Schismei din 1054, deoarece ortodocșii au considerat că modificarea unilaterală a Crezului de către Biserica de Apus este nejustificată.

b. Păcatul originar

• În Catolicism, doctrina păcatului originar are o înțelegere juridică și se referă la faptul că fiecare om se naște cu un păcat moștenit de la Adam și Eva, care poate fi șters doar prin botez. Acest păcat implică o separare de harul lui Dumnezeu.
• În Ortodoxie, păcatul originar este înțeles mai degrabă ca o tendință sau consecință a păcatului lui Adam, care afectează natura umană, dar nu în mod juridic. Ortodocșii văd păcatul originar ca o stare de slăbiciune a naturii umane și nu ca o vinovăție personală transmisă de la generație la generație.

c. Infailibilitatea papală

• Catolicismul susține că Papa este infailibil atunci când proclamă învățături legate de doctrină și morală „ex cathedra” (de pe scaunul Sfântului Petru). Aceasta înseamnă că învățăturile sale sunt considerate lipsite de eroare în astfel de circumstanțe.
• Ortodoxia nu recunoaște infailibilitatea niciunui individ sau ierarh. În loc de o autoritate unică, Ortodoxia pune accent pe sinodalitate, adică pe deciziile luate de adunări sinodale (de episcopi și patriarhi) în materie de doctrină și disciplină.

4. Liturgica și ritualurile

a. Sfânta Liturghie

• În Ortodoxie, slujba centrală este Sfânta Liturghie, care are un caracter mistic și solemn. Cele mai folosite sunt Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur și Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, ambele având o structură amplă și o accentuare a tainelor mistice ale credinței.
• În Catolicism, slujba centrală este Misa. În ciuda structurii comune, Misa are mai multe forme, inclusiv cele tradiționale (în ritul tridentin, în latină) și cele moderne, după Conciliul Vatican II, cu o formă mai simplificată și accesibilă în limba vorbită de enoriași.

b. Euharistia

• Atât Ortodoxia, cât și Catolicismul cred în prezența reală a lui Iisus Hristos în Euharistie (Sfânta Împărtășanie). Totuși, catolicii folosesc termenul de transsubstanțiere pentru a descrie transformarea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Hristos, pe când ortodocșii preferă un limbaj mai mistic, fără a încerca o explicație clară a modului în care această transformare are loc.
• În Catolicism, în unele cazuri, doar preotul bea vinul, iar enoriașii primesc doar trupul (ostia). În Ortodoxie, împărtășania se face întotdeauna cu ambele elemente (pâine și vin) amestecate.

5. Sfintele Taine

Ambele biserici recunosc cele șapte taine: Botezul, Mirungerea (sau Confirmarea), Euharistia, Spovedania, Căsătoria, Preoția și Maslul (Ungerea bolnavilor). Totuși, există diferențe de practică:

• În Catolicism, Mirungerea este administrată de obicei adolescenților, ca un act de confirmare a botezului. În Ortodoxie, Mirungerea are loc imediat după botez, chiar și în cazul copiilor.
• Spovedania este importantă în ambele tradiții, dar în Ortodoxie se pune un accent mai mare pe direcția spirituală, iar preotul este văzut mai mult ca un îndrumător spiritual, nu doar ca un intermediar care oferă iertare.

6. Cultul Sfinților și al Maicii Domnului

• Atât ortodocșii, cât și catolicii venerează sfinții și consideră că aceștia pot mijloci înaintea lui Dumnezeu pentru oameni. În ambele tradiții, Maica Domnului este extrem de importantă, însă catolicii au dezvoltat o teologie mai amplă în jurul Imaculatei Concepții (doctrina potrivit căreia Maria a fost concepută fără păcatul originar), care nu este acceptată de ortodocși.

7. Căsătoria clerului

• În Ortodoxie, preoții se pot căsători, dar doar înainte de hirotonie. Odată ce sunt hirotoniți ca preoți, nu mai au voie să se căsătorească dacă devin văduvi. Episcopii trebuie să fie necăsătoriți și, de obicei, sunt selectați din rândul călugărilor.
• În Catolicism, preoții din Biserica Romană Latină sunt obligați să fie celibi, neavând voie să se căsătorească, o practică care a devenit obligatorie din Evul Mediu. Totuși, în Bisericile Catolice de rit răsăritean, preoții se pot căsători înainte de hirotonie, similar cu practica ortodoxă.

Deși atât Ortodoxia, cât și Catolicismul împărtășesc rădăcini comune și o credință fundamentală în Sfânta Treime, în Iisus Hristos și în Sfintele Taine, ele s-au dezvoltat în moduri distincte din punct de vedere doctrinar, liturgic și administrativ. Ortodoxia este mai decentralizată, cu o teologie mistică și o accentuare a sinodalității, în timp ce Catolicismul este mai centralizat, cu Papa având un rol central în Biserică și o abordare doctrinară juridică. Diferențele istorice, precum cele legate de Filioque sau de infailibilitatea papală, continuă să fie puncte majore de distincție între cele două mari ramuri ale creștinismului.