Laserele (Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation) au devenit una dintre cele mai importante invenții tehnologice din ultimele decenii, fiind utilizate într-o varietate largă de domenii, de la medicină și industria militară până la divertisment și comunicare. Dar cine și când a inventat acest dispozitiv revoluționar

Conform istoriei, primul om care a propus teoria laserului a fost fizicianul american Charles Hard Townes în 1953, dar dezvoltarea efectivă a acestuia a fost realizată de trei oameni de știință independenți: Theodore H. Maiman, Gordon Gould și Nikolai Basov.

Theodore H. Maiman a fost primul care a construit un laser funcțional pe baza teoriei lui Townes. El a folosit o metodă de amplificare a luminii prin intermediul unui cristal de rubin, obținând astfel primul laser operațional în mai 1960. Acest laser emitea o rază roșie, fiind numit de Maiman "o fază uimitoare a inventării".

În același timp cu Maiman, Gordon Gould din Statele Unite a construit și el un laser funcțional, dar cu o structură diferită, bazată pe o scară optică și o oglindă semitransparentă. El a obținut patentul pentru laserul său în 1977, după o lungă bătălie legală cu Maiman.

Un alt nume important în dezvoltarea laserului este Nikolai Basov, un fizician rus care împreună cu colegul său, Alexandr Prokurov, a prezentat în 1955 prima propunere teoretică despre amplificarea luminii prin intermediul unei vibrații de atom. Basov a contribuit și el la obținerea primei emisii laser de către echipa sa în anul 1962.

Deschizând calea pentru o varietate de aplicații, laserul a revoluționat industria și a adus schimbări majore în medicină, robotizare, comunicații, detectarea și urmărirea obiectelor și multe altele. El este utilizat în cutting-edge tehnologie precum în tratarea cancerului prin chirurgie laser, în număr de mare însemnătate, în astrofizică și în construirea ariilor protejate.

Astăzi, există o varietate largă de tipuri de laser și fiecare new variantă aduce cu ea noi posibilități și aplicații. De exemplu, laserul cu fibră optică este utilizat în telecomunicații pentru transmiterea de informații, iar laserul laser random este utilizat pentru radar și comunicații, detectarea decelerării gravitaționale.

In concluzie, inventarea laserului a fost realizată printr-o colaborare internațională și prin contribuția mai multor oameni de știință cu idei și experiență în domeniul optic. Prin continuarea cercetării și îmbunătățirea tehnologiei, laserul va continua să ofere noi posibilități și îmbunătățiri care să ne ușureze și să transforme modurile tradițional de lucru și de trai.