Buimăcire ≠ dezmeticire
A se buimăci ≠ a se dezmetici
A buimăci ≠ a dezmetici
BUIMĂCÍRE s. 1. năucire, zăpăcire. (~ cuiva.) 2. v. buimăceală.
BUIMĂCÍ vb. a (se) ameţi, a (se) năuci, a (se) zăpăci, (pop.) a (se) bâigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov. şi Transilv.) a (se) tehui, (înv.) a (se) cebălui. (S-a ~ de tot!)