BASTÁRDĂ s. (Bucov., nordul Mold. şi Transilv.) şpuroaică.
BASTÁRD adj., s. 1. adj. natural, nelegitim, (reg.) sărman, (prin Transilv. şi Maram.) bitang. (Copil ~.) 2. s. copil din flori, (reg.) fochiu, urzicar, copil de gard, (prin Transilv. şi Maram.) bitang, (prin Maram.) mărăndău, (Transilv., Maram., Bucov. şi nordul Mold.) şpur, (înv.) copil. (Un copil legitim şi un ~.) 3. s. (BIOL.) corcitură, metis, (reg.) corci. (~ul este planta ori animalul rezultate din încrucişarea a două specii deosebite.) 4. adj. (TIPOGR.) batard. (Scriere ~.)
