REFÚGIU s. v. alinare, consolare, îmbărbătare, încurajare, mângâiere.
REFÚGIU s. 1. refugiere. (~l lui în pădure.) 2. fugă, pribegie, refugiere, (înv.) băjenărie, băjenărit, băjenie, băjenire, băjenit. (~l populaţiei din calea năvălito-rilor.) 3. adăpost, azil, scăpare, (înv.) năzuinţă, (fig.) liman. (A fugit şi şi-a căutat un ~.)
