RĂTĂCÍT adj. v. eronat, fals, greşit, inexact, neexact, nefondat, neîntemeiat.
RĂTĂCÍT adj. 1. v. răzleţit. 2. v. răzleţ. *3. (fig.) întunecat, tulburat. (Cu mintea ~.)
RĂTĂCÍ vb. v. aciua, cuibări, oploşi, pripăşi.
RĂTĂCÍ vb. 1. a greşi, a încurca, a pierde. (A ~ poteca.) 2. a greşi, (înv.) a sminti. (A ~ drumul spre casă.) 3. a se pierde, (reg.) a se zăhătui, a se zărăsti. (S-a ~ în pădure.) 4. v. răzleţi. 5. v. pierde. 6. v. hoinări. 7. v. hoinări.
CALEA-RĂTĂCÍŢILOR s. v. şarpele.
