SURCÍCĂ s. 1. v. surcea. 2. (mai ales la pl.) v. vreasc.
SURCÉLE s. pl. v. minciună, minciunea, min-ciunică, scovardă, uscăţea, uscăţică.
SURCÉL s. v. fus.
SURCEÁ s. 1. aşchie, surcică, ţandără, (pop.) zburătură, (reg.) puzderie, sfarghie, (Transilv.) salcă, (prin vestul Transilv.) sălângă, (Transilv.) scărâmbă, (prin Bucov.) sclepniţă, (Transilv. şi Mold.) scoarţă, (înv.) oţapoc. (Sare o ~ de la tăiatul lemnelor.) 2. (mai ales la pl.) v. vreasc.
