Simţire ≠ nesimţire
SIMŢÍRE s. v. bun-simţ, sensibilitate, simţ.
SIMŢÍRE s. 1. sentiment, simţământ. (O ~ delicată.) 2. emotivitate, impresionabilitate, sensibilitate. (Artist de o mare ~.) 3. pasiune, sentiment, (livr.) patos, (înv.) simţ. (A cântat cu ~.)
SIMŢÍ vb. 1. a percepe. (A ~ un miros plăcut.) 2. a adulmeca. (L-au ~ câinii.) 3. a avea. (A ~ ameţeli.) 4. a încerca, a trăi. (A ~ un sentiment de jenă.) 5. a anticipa, a intui, a presimţi, (fig.) a mirosi. (A ~ ceea ce avea să se întâmple.) 6. a se repercuta, a se resimţi. (Unele efecte se ~ până la el.)
BUN-SÍMŢ s. (înv. si pop.) simţire. (Lipsit de ~.)