SFINŢÍRE s. v. amurg, apus, asfinţit, biserică, casa domnului, consacrare, consfin-ţire, fixare, hirotonie, hirotonire, hirotonisire, înserare, seară, stabilire, statornicire.
SFINŢÍRE s. (BIS.) 1. canonizare, (livr.) sacrali-zare, sacralizaţie, sanctificare, (înv.) sacrare, sanctificaţie. (~ unui martir.) 2. consacrare, sfeştanie, târnoseală, târnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfinţenie, târnosanie, târnositură. (~ unei biserici.)
SFINŢÍ vb. v. ameţi, apune, asfinţi, chercheli, coborî, consacra, consfinţi, dispărea, fixa, hirotoni, hirotonisi, îmbălsăma, îmbăta, înmiresma, parfuma, pieri, pleca, popi, preoţi, stabili, stator-nici, turmenta.
SFINŢÍ vb. (BIS.) 1. a canoniza, (livr.) a sacraliza, a sanctifica, (înv.) a sacra. (A ~ un mucenic.) 2. a consacra, a târnosi. (A ~ o biserică.) 3. (înv.) a potrebi. (A ~ sfintele daruri.)
