SFĂRÂMÁRE s. 1. zdrobire, (rar) zdrobeală, (pop.) zdrumicare, zobire. (~ unui obiect de pământ.) 2. fărâmare, zdrobire, (rar) casare. (~ unui pahar cu pumnul.) 3. zdrobire, (pop.) spargere. (~ unei cepe.) 4. mărunţire. 5. fărâmiţare, mărun-ţire. (~ unui aliment în gură.) 6. spargere, zdrobire. (~ valurilor de ţărm.) 7. distrugere, nimicire, potopire, prăpădire, zdrobire, (înv. şi pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei duşmane în luptă.)
SFĂRÂMÁ vb. v. canoni, căzni, chinui, consuma, crăpa, despica, distruge, forţa, frământa, munci, necăji, nimici, osteni, sforţa, sili, sparge, spinteca, strădui, tăia, trudi, zbate, zbuciuma.
SFĂRÂMÁ vb. 1. a zdrobi, (pop.) a zobi, (Ban. şi Transilv.) a zdroşi, (înv.) a zdruncina. (A ~ un obiect de pământ.) 2. a (se) fărâma, a (se) zdrobi, (rar) a (se) casa. (A ~ pahaul cu pumnul.) 3. a zdrobi, (pop.) a sparge. (A ~ o ceapă.) 4. a sparge, (reg.) a strica. (A ~ nuci, alune.) 5. a fă-râmiţa, a mărunţi, (rar) a amănunţi, (Ban. şi Transilv.) a mleci. (A ~ un aliment în gură.) 6. a mărunţi, a pisa, a zdrobi, (înv. şi pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.) 7. v. zdrobi. 8. a (se) zdrobi, (înv. şi reg.) a (se) risipi. (Corabia s-a ~ de stânci.) 9. a se sparge, a se zdrobi. (Valurile se ~ de ţărm.) 10. v. nimici. *11. (fig.) a (se) destrăma, a (se) risipi, a (se) spulbera. (I-a ~ toate iluziile.)
