„Moara cu noroc” este o nuvelă realistă și psihologică scrisă de Ioan Slavici, care explorează efectele distrugătoare ale avidității și dorinței de îmbogățire asupra sufletului omenesc.
Ghiță, un cizmar harnic și cinstit, decide să-și schimbe viața și închiriază hanul Moara cu noroc, sperând la un trai mai bun alături de soția sa, Ana, de soacră și de cei doi copii. La început, afacerea merge bine, dar curând apare Lică Sămădăul, un personaj periculos care controlează afacerile necurate din zonă.
Ghiță, deși inițial precaut, cade sub influența lui Lică, ajungând să se implice în activități ilegale și să devină tot mai suspicios și distant față de Ana. Soția sa observă schimbarea și suferă din cauza lui. Lică, profitând de slăbiciunea lui Ghiță, o seduce pe Ana, ceea ce duce la o criză de gelozie.
Ghiță, cuprins de remușcări, decide să colaboreze cu autoritățile pentru a-l prinde pe Lică, dar acesta își dă seama de trădare. Într-o noapte, Lică incendiază hanul, iar Ghiță este omorât de Răuț, omul său de încredere. Ana este ucisă de propriul soț, orbit de gelozie, iar Lică, văzându-se prins, se sinucide.
Nuvela ilustrează consecințele tragice ale lăcomiei și corupției morale, arătând că îmbogățirea rapidă aduce distrugere, nu fericire. Soacra Anei exprimă cel mai bine morala operei prin cuvintele finale:
„Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.”
