NUVÉLĂ, nuvele, s.f. 1. Specie literară a genului epic, mai amplă şi mai complexă decât schiţa, mai scurtă şi mai simplă decât romanul, care înfăţişează un episod semnificativ din viaţa unuia sau mai multor personaje (prezentate în mediul lor social). 2. (Înv.) Noutate (3). [Var.: (rar) novélă s.f.] – Din fr. nouvelle, it. novella.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NUVÉL//Ă ~e f. Creaţie literară epică în proză, mai complexă şi mai amplă decât schiţa, mai simplă şi mai redusă ca proporţii decât romanul, în care este redat un eveniment caracteristic din viaţa unuia sau mai multor personaje. ~ umoristică. [G.-D. nuvelei] /<fr. nouvelle. it. novella
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
NUVÉLĂ s.f. Specie a genului epic în proză, mai redusă decât romanul, care cuprinde părţi caracteristice din viaţa unor personaje pe care le prezintă în diversitatea caracterelor lor, în mediul lor social, urmărind un conflict unic, concentrat. [Var. novelă s.f. / < fr. nouvelle, cf. it. novella – povestire < lat. novella – lucru nou].
(Dicţionar de neologisme)
NUVÉLĂ s. f. specie a genului epic în proză, mai redusă decât romanul, care cuprinde părţi caracteristice din viaţa unor personaje prezentate în diversitatea caracterelor lor, în mediul lor social. (< fr. nouvelle, it. novella)
(Marele dicţionar de neologisme)
nuvélă s. f., g.-d. art. nuvélei; pl. nuvéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Nuvela este o specie a genului epic, în proză, de dimensiuni medii, care are un singur fir narativ și urmărește un conflict unic. Aceasta are niște trăsături specifice, prin care se deosebește de celelalte opere literare, se clasifică în mai multe categorii și are diferite caracteristici de la un caz la altul. Termenul folosit pentru aceasta are origini franțuzești, „nouvelle”, ceea ce înseamnă noutate. În această operă autorul își exprimă în mod indirect gândurile, sentimentele, ideile și trăirile prin intermediul personajelor și al acțiunii.
Ca și dimensiune, nuvela se clasează între roman și schiță, cu niște dimensiuni medii, un număr restrâns de personaje și un singur fir narativ. Modul de exprimare preponderent este narațiunea, însă apar și părți de dialog, monolog sau descrieri, iar accentul cade pe construcția personajului, mai mult decât pe acțiunea propriu zisă. Nuvela se împarte în mai multe categorii, după criteriile subiectului cu modalitatea de realizare, si anume nuvela istorică, nuvela psihologică, nuvela fantastică, nuvela filozofică si nuvela anecdotică.
Este vorba despre nuvele renascentiste, nuvele romantice, nuvele realiste și nuvele naturaliste. Principalele trăsături ale nuvelei sunt următoarele: are un singur fir narativ, desfășurat cronologic și care respectă momentele subiectului; nu se insistă asupra detaliilor, acțiunea având loc în mod alert; intriga este construită riguros și duce la un conflict complex și puternic; numărul personajelor este redus iar accentul cade pe caracterizarea acestora; există un conflict principal care poate conduce la alte conflicte secundare; naratorul este obiectiv și relatează evenimentele la persoana a treia; se folosesc figuri de stil și procedee artistice. Nuvele consacrate în literatura română sunt: „Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi; „În vreme de război” de Ion Luca Caragiale; „Moara cu noroc” de Ioan Slavici; „La țigănci” de Mircea Eliade. Acestea se regăsesc și în materia pentru examenul de bacalaureat.
