Laserul de la Măgurele este unul dintre cele mai avansate și puternice dispozitive laser din lume, folosit în prezent pentru cercetare și aplicații științifice de ultimă generație. Acest laser a fost inventat și construit în România, la Institutul de Fizică Atomică "Horia Hulubei" din Măgurele, de către o echipă de cercetători români.
Înainte de a discuta despre persoana care se află în spatele acestei invenții, este important de menționat că ideea de a folosi lumina pentru a obține un fascicul concentrat de energie a fost exprimată încă din secolul al XIX-lea de către fizicianul scoțian James Clerk Maxwell. El a demonstrat că undele electromagnetice pot fi concentrate într-un singur punct, dând astfel naștere conceptului de laser.
Însă, ceea ce a transformat această idee în realitate și a dus la construirea primului laser a fost munca și efortul susținut al cercetătorilor și inginerilor care au lucrat asupra acestui proiect. Printre aceștia, se află și inginerul Gheorghe Cojocaru, care este considerat de mulți ca fiind "tatăl" laserului de la Măgurele.
Gheorghe Cojocaru s-a născut în anul 1934, în satul Sărulești din județul Buzău. A absolvit Facultatea de Electrotehnică din cadrul Institutului Politehnic din București și a fost angajat la Institutul de Fizică Atomică "Horia Hulubei" încă din anul 1964. De-a lungul carierei sale, a fost implicat în numeroase proiecte de cercetare și dezvoltare în domeniul laserelelor.
În anii '70, Gheorghe Cojocaru a condus o echipă de cercetători care a început să lucreze la construirea unui laser puternic, denumit Laserul Național de la Măgurele (LNM). Aceasta a fost o provocare deosebită și o necesitate în contextul Războiului Rece, când cercetarea în domeniul laserelor s-a dezvoltat rapid în Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii.
După numeroase eforturi și obstacole depășite, proiectul a fost finalizat în anul 2004, când a avut loc prima emisie de laser a LNM. Acesta a devenit cel mai puternic laser de putere mare din lume, cu o putere de 10 petaWatts (10^15 wați) și un puls de numai 30 femtosecunde (30x10^-15 secunde).
Descoperirile și inovațiile aduse de acest laser au revoluționat domeniul fizicii și au dus la dezvoltarea unor tehnologii și aplicații noi în medicină, industrie și în alte domenii. De exemplu, LNM a avut un rol crucial în studierea extrem de rapidei interacțiuni între particule și materiale, precum și în cercetarea și dezvoltarea materialelor avansate.
De-a lungul carierei sale, Gheorghe Cojocaru a primit numeroase premii și distincții pentru contribuția sa în domeniul fizicii laserilor, inclusiv "Meritul Științific" de clasa a II-a, "Drumul spre succes" și "Ordinul Meritul Științific" în grad de Comandor.
Astăzi, laserul de la Măgurele continuă să fie utilizat pentru cercetare și dezvoltare, fiind unul dintre cele mai importante instrumente științifice din Europa. Este o mândrie pentru România și o dovadă a capacităților și succesului cercetătorilor și inginerilor români.
În concluzie, deși ideea de laser a fost propusă de către un fizician scoțian, este munca lui Gheorghe Cojocaru și a echipei sale care a transformat-o în realitate și a adus la construirea primului laser de putere mare din lume. Descoperirile și inovațiile aduse de acest dispozitiv au avut un impact semnificativ și continuă să ne inspire în cercetarea și dezvoltarea științifică.
