Care este diferența dintre fascism și comunism?

Diferența dintre fascism și comunism constă în fundamentele ideologice, principiile economice, modul de organizare a societății și structura politică pe care aceste doctrine o propun. Deși ambele regimuri sunt asociate cu autoritarismul și suprimarea drepturilor individuale, ele au viziuni radical diferite asupra rolului statului, proprietății, clasei sociale și identității naționale. În timp ce fascismul promovează o formă extremă de naționalism, autoritarism și corporatism, comunismul urmărește o societate fără clase, bazată pe proprietatea colectivă și eliminarea inegalităților economice.

1. Originea și fundamentele ideologice

Fascism

Fascismul este o ideologie politică care a apărut în Italia în perioada de după Primul Război Mondial, fiind asociată în primul rând cu figura lui Benito Mussolini și ulterior cu regimurile autoritare din Germania lui Adolf Hitler și Spania lui Francisco Franco. Fascismul pune accent pe unitatea națiunii, pe supremația statului și pe subordonarea individului față de interesele colective ale națiunii.

1. Naționalism extrem: Fascismul se bazează pe un naționalism radical, care pune accent pe superioritatea unei națiuni sau rase și pe protejarea intereselor naționale cu orice preț. Fascismul respinge ideea de internaționalism și susține o viziune etnocentrică, în care statul și poporul sunt esența existenței sociale.
2. Totalitarism și autoritarism: Fascismul susține un regim totalitar, în care puterea este concentrată în mâinile unui lider autoritar și a unui singur partid politic. Opoziția politică este suprimată, iar libertățile individuale sunt sacrificate în favoarea ordinii sociale și a disciplinei. Statul este văzut ca expresia supremă a voinței colective a națiunii.
3. Anticomunism și antisocialism: Fascismul este fundamental anticomunist și antisocialist, deoarece respinge ideea luptei de clasă și a revoluției proletare. În schimb, fascismul încearcă să unifice toate clasele sociale sub o singură identitate națională și să elimine conflictul de clasă printr-o formă de corporatism economic.

Comunism

Comunismul este o ideologie politică și economică fundamentată pe scrierile lui Karl Marx și Friedrich Engels, care promovează proprietatea comună asupra mijloacelor de producție și o societate fără clase, unde resursele sunt distribuite în mod egal între toți membrii societății. Comunismul își propune să elimine inegalitățile economice și sociale prin abolirea proprietății private și a capitalismului.

1. Lupta de clasă: Comunismul se bazează pe teoria marxistă conform căreia istoria este definită de conflictul dintre clase, în special între burghezie (clasa capitalistă) și proletariat (clasa muncitoare). Scopul final al comunismului este abolirea capitalismului și crearea unei societăți fără clase, unde exploatarea economică și inegalitățile dispar.
2. Internaționalism: Spre deosebire de fascism, comunismul are o dimensiune profund internaționalistă, promovând solidaritatea internațională între lucrători și ideea unei revoluții mondiale a proletariatului. Marxismul respinge ideea de națiune sau rasă ca element central al identității și pune accent pe identitatea de clasă.
3. Dictatura proletariatului: Marxismul prevede o perioadă de tranziție după revoluția socialistă, cunoscută sub numele de dictatura proletariatului, în care statul controlează mijloacele de producție și coordonează distribuția resurselor. În această etapă, statul este un instrument temporar, menit să elimine vechile structuri capitaliste, pentru ca în final statul să dispară complet într-o societate comunistă.

2. Economia: proprietate și organizare

Fascism

Fascismul nu elimină proprietatea privată, dar o restructurează în beneficiul statului și al națiunii. În acest sens, fascismul susține un economism corporatist, în care proprietatea privată și sectorul privat coexistă cu un control centralizat al statului asupra economiei.

1. Corporatism: Fascismul introduce un sistem corporatist, în care economia este organizată în corporații naționale care reprezintă diverse sectoare economice. Aceste corporații colaborează cu statul și servesc interesele națiunii. În acest sens, fascismul permite existența unor companii private, dar acestea sunt strict reglementate și trebuie să acționeze în beneficiul statului.
2. Colaborarea între clase: Spre deosebire de comunism, fascismul nu susține eliminarea claselor sociale, ci încearcă să le integreze într-un sistem în care toate clasele colaborează pentru binele națiunii. Se promovează ideea de solidaritate națională între clase, unde conflictele de muncă sunt minimalizate în favoarea unui bine comun.
3. Controlul statului: Deși statul fascist nu deține toate mijloacele de producție, el exercită un control strict asupra economiei și poate interveni pentru a asigura conformitatea companiilor cu interesele naționale. Statul își rezervă dreptul de a interveni în sectorul privat ori de câte ori consideră necesar pentru a menține ordinea socială și economică.

Comunism

Comunismul propune o eliminare totală a proprietății private și o organizare economică bazată pe proprietatea comună asupra mijloacelor de producție. Scopul final este crearea unei economii planificate centralizate, în care resursele și bogăția sunt distribuite în mod egal între toți membrii societății.

1. Abolirea proprietății private: Într-o societate comunistă, proprietatea privată asupra mijloacelor de producție este complet desființată. Fiecare mijloc de producție (fabrici, pământuri, resurse naturale) este deținut în mod colectiv de către stat sau de comunitate. Acest lucru înseamnă că capitalismul este complet eradicat, iar controlul economic este în mâinile poporului, prin intermediul statului.
2. Economie planificată: Comunismul promovează o economie planificată centralizat, în care statul controlează toate aspectele producției și distribuției de bunuri. În teorie, acest sistem ar trebui să asigure distribuirea echitabilă a resurselor și eliminarea inegalităților economice. Statul decide ce, cât și cum să se producă, eliminând competiția de piață și piața liberă.
3. Redistribuirea bogăției: Comunismul se axează pe egalitarism economic, promovând o distribuție a bunurilor și resurselor în funcție de nevoile fiecăruia. Odată cu eliminarea clasei capitaliste, se preconizează o societate fără sărăcie sau diferențe majore de venituri.

3. Structura politică și organizarea statului

Fascism

Fascismul susține o formă de guvernare autoritară și totalitară, unde puterea este concentrată într-un singur lider carismatic și în partidul unic.

1. Lider autoritar: Regimurile fasciste se bazează pe cultul personalității, unde un lider suprem (ca Mussolini în Italia sau Hitler în Germania) este figura centrală a statului. Acest lider este văzut ca întruchiparea națiunii și este investit cu puteri absolute.
2. Partid unic: Fascismul susține existența unui singur partid politic, care deține controlul asupra întregii vieți politice. Opoziția politică este eliminată, iar toate instituțiile sunt integrate în aparatul de stat, fiind loiale partidului unic și liderului.
3. Stat totalitar: Fascismul promovează un stat totalitar, în care statul controlează toate aspectele vieții sociale, politice și culturale. Drepturile și libertățile individuale sunt sacrificate în favoarea ordinii și securității. Statul are un rol central în propagandă, controlul mass-mediei și educație, pentru a asigura loialitatea cetățenilor față de regim.

Comunism

Comunismul, așa cum este teoretizat de Marx, prevede inițial o formă de dictatură a proletariatului, însă în practică, regimurile comuniste s-au transformat în dictaturi de partid unic.

1. Dictatura proletariatului: În faza de tranziție către comunism, statul este condus de clasa muncitoare, care controlează mijloacele de producție și gestionează distribuția resurselor. Aceasta este o dictatură temporară, menită să elimine clasele capitaliste și să creeze condițiile pentru o societate egalitară.
2. Partid unic: În regimurile comuniste (precum în Uniunea Sovietică sau China), partidul comunist este singurul partid politic, iar opoziția politică este reprimată. Partidul deține controlul absolut asupra statului și asupra vieții economice și sociale, în numele proletariatului.
3. Stat centralizat: În comunism, statul joacă un rol central în planificarea economică și controlul politic, dar, în teorie, odată ce inegalitățile și exploatarea sunt eliminate, statul ar trebui să dispară treptat. În practică, regimurile comuniste au fost puternic centralizate, iar controlul politic și social a fost extrem de strict.

4. Relația cu ideologia și individul

Fascism

Fascismul pune accent pe supremația statului și a națiunii asupra individului. Oamenii sunt priviți ca părți componente ale națiunii, iar loialitatea față de lider și stat este primordială.

1. Individul subordonat statului: În fascism, individul nu este la fel de important ca colectivul național. Drepturile și libertățile individuale sunt subordonate intereselor naționale, iar orice opoziție față de stat este văzută ca o trădare.
2. Loialitate absolută față de stat și lider: Fascismul cere loialitate necondiționată față de stat și față de liderul autoritar. Identitatea individuală este strâns legată de identitatea națională și de contribuția adusă la măreția națiunii.

Comunism

Comunismul pune accent pe egalitatea dintre toți membrii societății și pe eliminarea exploatării individului de către alți indivizi sau clase.

1. Individul în colectivitate: În comunism, individul este văzut ca parte a unei colectivități egale, în care exploatarea economică este eliminată. Drepturile individuale sunt adesea subordonate intereselor colective, dar teoretic, comunismul promite o eliberare a individului de opresiunea economică.
2. Egalitate totală: Comunismul promovează egalitatea absolută între oameni, eliminând diferențele de clasă și proprietate. În teorie, acest lucru ar trebui să ducă la eliberarea individului din jugul economic al capitalului.

5. Exemple istorice

Fascism

• Italia fascistă sub Benito Mussolini (1922-1943): Un exemplu clasic de regim fascist, în care naționalismul extrem și corporatismul au fost promovate, iar opoziția a fost suprimată.
• Germania nazistă sub Adolf Hitler (1933-1945): Regimul nazist este o variantă extremă a fascismului, combinând naționalismul cu rasismul și antisemitismul, care au dus la Holocaust și la catastrofa celui de-Al Doilea Război Mondial.

Comunism

• Uniunea Sovietică sub Vladimir Lenin și Iosif Stalin (1917-1991): A fost primul regim comunist, bazat pe revoluția bolșevică și pe tezele marxiste-leniniste, dar a degenerat într-o dictatură totalitară sub Stalin, cu represiuni și purificări masive.
• China sub Mao Zedong (1949-1976): Regimul comunist din China a transformat radical societatea chineză, dar a implicat și episoade dramatice, precum Marele Salt Înainte și Revoluția Culturală, care au dus la foamete și represalii masive.

Diferența esențială dintre fascism și comunism rezidă în fundamentele lor ideologice: fascismul pune accent pe naționalism, autoritarism și corporatism, în timp ce comunismul promovează o societate egalitară, fără clase sociale și bazată pe proprietatea colectivă. Deși ambele regimuri au condus la dictaturi și la suprimarea drepturilor individuale în practică, viziunile lor asupra statului, economiei și societății sunt fundamental opuse.