Care este diferența dintre creanță fiscală și creanță bugetară?

Diferența dintre creanță fiscală și creanță bugetară constă în natura sursei veniturilor și în instituția sau autoritatea față de care există obligația de plată. Deși termenii sunt uneori folosiți interschimbabil, în context juridic și contabil, aceștia se referă la aspecte diferite în cadrul finanțelor publice.

1. Definiția creanței fiscale

O creanță fiscală reprezintă o obligație de plată a unei persoane fizice sau juridice către stat, legată de impozite, taxe și alte obligații fiscale stabilite prin legislația fiscală. Creanța fiscală se referă la suma datorată statului sau unei autorități fiscale pentru respectarea obligațiilor de contribuție financiară la bugetul public.

1. Impozite și taxe: Creanțele fiscale provin din obligațiile privind impozitele pe venit, impozitele pe profit, TVA, contribuțiile sociale și alte taxe aplicabile conform legislației fiscale în vigoare.
2. Administrarea de către ANAF: În România, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) este responsabilă de administrarea creanțelor fiscale, inclusiv de colectarea și gestionarea acestor obligații. De asemenea, ANAF este responsabilă de calculul, stabilirea și recuperarea datoriilor fiscale neplătite.
3. Tipuri de creanțe fiscale: Acestea includ toate tipurile de datorii fiscale datorate de către contribuabili, cum ar fi:
   • Impozitul pe venit;
   • Impozitul pe profit;
   • Taxa pe valoarea adăugată (TVA);
   • Accizele;
   • Contribuțiile sociale obligatorii.
4. Obligația fiscală: Orice persoană fizică sau juridică care realizează venituri sau desfășoară activități economice într-un stat are obligația de a plăti creanțele fiscale corespunzătoare acestor venituri sau activități. În cazul neachitării acestor obligații, creanțele fiscale devin restanțe și sunt supuse unor măsuri de recuperare sau executare silită de către ANAF.

2. Definiția creanței bugetare

O creanță bugetară reprezintă o obligație financiară datorată de persoane fizice sau juridice unei autorități publice sau unei instituții bugetare care colectează venituri pentru un buget public, fie el bugetul de stat, bugetul local sau alt tip de buget public. Aceasta include nu doar obligațiile fiscale, ci și alte tipuri de datorii către stat sau alte instituții care administrează resurse bugetare.

1. Varietate de venituri: Creanțele bugetare pot include o gamă largă de obligații financiare datorate instituțiilor publice, cum ar fi:
   • Taxele administrative;
   • Amenzile (rutiere, contravenționale, judiciare);
   • Contribuțiile la fonduri speciale (de exemplu, fondul de sănătate sau fondul de pensii);
   • Datoriile contractuale către stat sau autorități locale.
2. Instituții de colectare: Creanțele bugetare pot fi gestionate de diverse autorități publice sau instituții, în funcție de tipul creanței și bugetul în care trebuie să fie virată suma colectată. De exemplu:
   • ANAF colectează creanțele fiscale (care sunt parte din creanțele bugetare);
   • Primăriile pot colecta taxe și impozite locale;
   • Ministerele sau alte instituții publice colectează contribuțiile la diverse fonduri publice (de exemplu, Ministerul Sănătății pentru contribuțiile la sănătate).
3. Lărgirea ariei de aplicare: Creanțele bugetare nu se limitează doar la obligații fiscale, ci pot include și obligații financiare legate de contracte cu statul, utilizarea de servicii publice (de exemplu, taxa pentru parcare), restituirea unor sume sau daune către stat, ori amenzi.

3. Diferențele majore dintre creanța fiscală și creanța bugetară

a. Natura sursei obligației

• Creanțele fiscale sunt strict legate de obligații fiscale și provin din impozite, taxe și contribuții stabilite prin Codul Fiscal și alte legi specifice legate de impozitare. Ele sunt administrate de autoritățile fiscale, în special de ANAF.
• Creanțele bugetare, pe de altă parte, au o arie mai largă și includ orice sumă de bani datorată bugetelor publice, nu doar în urma obligațiilor fiscale, ci și în urma altor obligații contractuale sau administrative. De exemplu, amenzile, taxele administrative, contribuțiile la diferite fonduri (sănătate, pensii) fac parte din creanțele bugetare.

b. Instituția colectoare

• Creanțele fiscale sunt colectate și administrate de ANAF și alte structuri ale administrației fiscale. Rolul ANAF este de a gestiona corect plata impozitelor și taxelor datorate statului.
• Creanțele bugetare pot fi colectate de diferite instituții publice, în funcție de natura obligației financiare. De exemplu, taxele locale sunt colectate de primării, amenzile de circulație de autoritățile rutiere sau de către poliție, iar contribuțiile sociale de către casele de asigurări.

c. Tipuri de venituri publice implicate

• Creanțele fiscale implică în principal venituri care provin din impozite și taxe, cum ar fi impozitul pe profit, impozitul pe venit sau TVA-ul.
• Creanțele bugetare sunt mai diversificate și includ, pe lângă impozitele și taxele fiscale, și alte tipuri de venituri cum ar fi amenzi, taxe administrative (taxe de școlarizare, taxe pentru eliberarea unor documente oficiale), contribuții la fonduri speciale (asigurări sociale, fonduri de sănătate) sau contravaloarea unor servicii publice (taxe pentru utilizarea infrastructurii publice, taxe de concesiune etc.).

d. Executarea și recuperarea datoriilor

• Creanțele fiscale pot fi executate silit de către ANAF dacă nu sunt plătite la timp. Acest proces implică măsuri precum poprirea conturilor, sechestrarea bunurilor și alte mecanisme legale de recuperare a datoriilor fiscale.
• Creanțele bugetare sunt recuperate de instituția care le administrează, fie prin executare silită, fie prin alte metode legale, în funcție de tipul creanței. De exemplu, amenzile neplătite pot duce la reținerea sumelor din salariu sau din alte venituri, iar datoriile față de autoritățile locale pot genera executarea silită a bunurilor mobile sau imobile.

4. Exemple practice

Creanțe fiscale

• Impozitul pe venit: O persoană fizică trebuie să plătească impozit pe salariu sau alte venituri conform legislației fiscale. În cazul în care această sumă nu este plătită la timp, ANAF poate iniția măsuri de recuperare a creanței fiscale.
• Taxa pe valoarea adăugată (TVA): O firmă este obligată să colecteze și să plătească TVA pentru bunurile și serviciile vândute. Neplata acestei taxe la termen generează o creanță fiscală asupra firmei.

Creanțe bugetare

• Amenzi de circulație: O amendă pentru depășirea limitei de viteză este o creanță bugetară care trebuie achitată către bugetul public. Nerespectarea termenului de plată poate atrage măsuri de executare din partea autorităților.
• Contribuțiile la asigurările sociale: Angajatorii și angajații au obligația de a plăti contribuții la fondul de asigurări sociale și la fondul de sănătate. Aceste contribuții sunt creanțe bugetare gestionate de autoritățile competente.

5. Relația dintre creanțele fiscale și cele bugetare

Deși creanțele fiscale sunt o subcategorie a creanțelor bugetare, ele se concentrează exclusiv pe obligațiile fiscale stabilite prin legislația fiscală. Creanțele bugetare, în schimb, au o sferă mai largă și includ toate sumele datorate statului sau altor autorități publice, fie că sunt de natură fiscală, fie că provin din alte tipuri de obligații financiare.

Diferența fundamentală dintre creanța fiscală și creanța bugetară constă în natura obligației și instituția colectoare. Creanța fiscală este specifică impozitelor și taxelor datorate statului și este gestionată de autoritățile fiscale, în principal ANAF. În schimb, creanța bugetară include toate tipurile de datorii către bugetele publice, fie ele fiscale, contravenționale sau administrative, și poate fi colectată de diverse instituții publice în funcție de tipul creanței.