Diferența dintre Biblia ortodoxă și cea catolică constă în structura, canonul, interpretările teologice și tradițiile aferente fiecărui cult. Deși ambele Biblii au rădăcini comune și împărtășesc majoritatea textelor sacre, Biblia ortodoxă și Biblia catolică prezintă diferențe esențiale în privința cărților incluse în Vechiul Testament, a limbii utilizate în traduceri și a modului de interpretare în tradiția fiecărei Biserici. Aceste diferențe reflectă viziuni distincte ale celor două confesiuni asupra relației dintre Scriptură și tradiția apostolică, cu impact asupra teologiei, liturghiei și înțelegerii doctrinare a credinței.

1. Structura și canonul biblic

• Biblia ortodoxă include un număr mai mare de cărți în Vechiul Testament decât Biblia protestantă, fiind similară Bibliei catolice în această privință. Totuși, în anumite tradiții ortodoxe, există cărți suplimentare față de canonul catolic, cum ar fi Cartea lui Ezdra sau Psalmii lui Solomon, care sunt acceptate de unele Biserici Ortodoxe în colecțiile lor scripturale. În general, Biblia ortodoxă cuprinde cărțile deuterocanonice, adică acele cărți considerate apocrife în tradiția protestantă, dar acceptate de ortodocși ca parte integrantă a Scripturii, cum ar fi Cartea lui Tobit, Cartea lui Iudita, Cartea Înțelepciunii și Cartea lui Baruh.
• Biblia catolică include un canon de 73 de cărți, cu 46 de cărți în Vechiul Testament și 27 de cărți în Noul Testament. Spre deosebire de Biblia protestantă, Biblia catolică conține și cărțile deuterocanonice, dar are un canon mai redus în comparație cu cel al Bibliei ortodoxe. Canonul catolic a fost stabilit oficial la Conciliul de la Trent în 1546, unde s-a confirmat includerea cărților deuterocanonice, considerate inspirate și valabile în învățătura catolică.

2. Tradiția și autoritatea Scripturii

• Biserica Ortodoxă consideră că Biblia este parte integrantă a tradiției, dar nu este singura sursă de autoritate. Ortodoxia susține că tradiția apostolică, transmisă prin învățăturile Sfinților Părinți și hotărârile sinoadelor ecumenice, are aceeași autoritate ca și Scriptura. De aceea, ortodocșii integrează Scriptura într-o tradiție mai largă, fără a o izola ca singura sursă de adevăr, accentuând o interpretare comună, liturgică și spirituală a textelor sacre. Biblia ortodoxă este adesea explicată prin prisma comentariilor patristice, care joacă un rol esențial în înțelegerea și aplicarea învățăturilor biblice.
• Biserica Catolică recunoaște Biblia ca fiind inspirată de Dumnezeu și având o autoritate supremă, dar consideră că înțelegerea și interpretarea corectă a Scripturii sunt susținute de Magisteriu (autoritatea de învățare a Bisericii) și de tradiția apostolică. Catolicii cred că interpretarea Scripturii nu poate fi lăsată doar la latitudinea fiecărui individ, ci trebuie să fie ghidată de învățătura oficială a Bisericii, care interpretează autentic mesajul biblic. În acest sens, Catehismul Bisericii Catolice și documentele Conciliilor joacă un rol important în interpretarea Bibliei catolice.

3. Limba și traducerea Bibliei

• Biblia ortodoxă este tradițional tradusă din Septuaginta (Vechiul Testament grecesc) și textul grecesc al Noului Testament. Septuaginta este versiunea Vechiului Testament utilizată de primii creștini și este considerată de Biserica Ortodoxă ca având o inspirație specială. De aceea, multe traduceri ortodoxe ale Vechiului Testament sunt bazate pe Septuaginta, și nu pe textul ebraic (Masoretic), folosit de obicei în traducerile protestante și unele catolice. Această alegere este semnificativă, deoarece Septuaginta conține unele diferențe în conținut și formulare față de textul ebraic, ceea ce duce la o perspectivă teologică ușor diferită asupra unor texte biblice.
• Biblia catolică utilizează în principal textul ebraic Masoretic pentru Vechiul Testament, dar acceptă și Septuaginta pentru cărțile deuterocanonice, care nu sunt incluse în canonul ebraic. Cele mai vechi traduceri catolice, cum ar fi Vulgata lui Sfântul Ieronim, au fost realizate în limba latină și au rămas esențiale pentru tradiția catolică. Vulgata a fost textul oficial al Bisericii Catolice până la Conciliul Vatican II, când s-a permis și utilizarea altor traduceri moderne. Totuși, Vulgata rămâne o referință importantă pentru teologia și liturghia catolică, iar Conciliul de la Trent a confirmat statutul său de traducere autorizată a Scripturii pentru catolici.

4. Interpretarea și accentul teologic

• Biserica Ortodoxă pune un accent deosebit pe dimensiunea mistică și liturgică a Bibliei. Lectura ortodoxă este profund legată de experiența vieții sacramentale și de interpretarea patristică. Ortodoxia interpretează Scriptura prin prisma Întrupării și a Învierii lui Hristos, accentuând rolul Bisericii ca Trup al lui Hristos și comunitate a sfinților. Fiecare text biblic este înțeles în contextul spiritual al întregii Scripturi și prin analogie cu experiența liturgică, adică înțeleasă și aprofundată în cadrul slujbelor și rugăciunilor comunitare. Comentariile Sfinților Părinți, precum Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare și Grigorie de Nazianz, sunt deosebit de importante în exegeza ortodoxă, fiind considerate ghiduri de încredere pentru înțelegerea învățăturii biblice.
• Biserica Catolică interpretează Biblia prin Magisteriu și prin doctrina Bisericii, bazându-se pe continuitatea tradiției apostolice și pe autoritatea sinoadelor ecumenice și papale. Catolicii cred în „sacramentul” Bisericii ca instituție vizibilă și ierarhică, iar Magisteriul este văzut ca un garant al interpretării autentice a Scripturii. În Biblie, catolicii accentuează nu doar Întruparea și Învierea, ci și rolul sacramental al Bisericii și importanța comuniunii cu Papa. Exegeza catolică este mai sistematică, punând accent pe analiza istorică, literară și contextuală a textelor, combinată cu învățăturile Părinților Bisericii și comentariile teologilor scolastici, precum Sfântul Toma de Aquino.

5. Cărțile deuterocanonice și diferențele doctrinare

• Biblia ortodoxă include toate cărțile deuterocanonice și alte cărți considerate apocrife în tradiția protestantă, dar care au un loc aparte în spiritualitatea ortodoxă, cum ar fi Psalmul 151 și Cartea lui Manase. Ortodoxia consideră că aceste cărți sunt inspirate de Dumnezeu și utile pentru edificarea credinței, chiar dacă nu toate au același statut canonic ca restul Scripturii. Biserica Ortodoxă păstrează o deschidere mai mare față de textele scripturale tradiționale și acceptă că inspirația divină se manifestă nu doar în canonul strict definit, ci și în textele care susțin spiritualitatea creștină.
• Biblia catolică include șapte cărți deuterocanonice (Tobit, Iudita, Înțelepciunea lui Solomon, Ecleziasticul, Baruh și cele două cărți ale Macabeilor), pe care le consideră inspirate și le folosește atât în liturghie, cât și în învățătura oficială. În Conciliul de la Trent, Biserica Catolică a confirmat statutul deuterocanonic al acestor cărți, în ciuda opoziției reformatorilor protestanți, și le consideră o parte esențială a Vechiului Testament. Aceste cărți susțin o serie de doctrine catolice, cum ar fi rugăciunea pentru cei răposați, doctrina purgatoriului și învățătura despre înțelepciunea divină.

6. Utilizarea în liturghie și rugăciune

• Biblia ortodoxă este adânc înrădăcinată în tradiția liturgică, iar textele biblice sunt citite și cântate în cadrul slujbelor, adesea în traduceri arhaice, pentru a conserva continuitatea cu tradiția bizantină. Psalmi, Evanghelii și Epistole sunt recitate în fiecare slujbă, iar interpretarea biblică ortodoxă se concentrează pe înțelesul spiritual și simbolic al textelor. Liturghia ortodoxă pune un accent deosebit pe contemplarea Scripturii în contextul rugăciunii și al comuniunii cu sfinții, iar credinciosul este încurajat să citească Biblia în cadrul spiritual al Bisericii, cu îndrumarea unui duhovnic.
• Biblia catolică este folosită în liturghie și rugăciune, structura lecturilor liturgice fiind stabilită printr-un calendar universal care acoperă întreaga Biblie pe o perioadă de trei ani. Liturghia Catolică include citirea unui text din Vechiul Testament, a unui psalm și a unei Evanghelii la fiecare slujbă, iar credincioșii sunt încurajați să aprofundeze aceste texte în conformitate cu învățătura catehismului. De asemenea, Biserica Catolică pune un accent deosebit pe lectio divina (rugăciunea meditativă a Scripturii) și pe catehizarea credincioșilor prin învățătura Scripturii.

Biblia ortodoxă și Biblia catolică au o fundație comună, dar sunt diferențiate prin canon, interpretare, tradiția liturgică și accentul pus pe autoritatea Scripturii în viața religioasă. Biblia ortodoxă este văzută ca parte a unei tradiții vii, fiind interpretată mistic și liturgic, în timp ce Biblia catolică este ghidată de Magisteriu, cu un accent pe continuitatea tradiției apostolice. Aceste diferențe au modelat practicile și învățăturile fiecărei Biserici, oferind viziuni unice asupra relației dintre Dumnezeu și credincioși și subliniind diversitatea abordării creștine a Scripturii.