Diferența dintre alergie și intoleranță constă în mecanismul de reacție al organismului, simptomele și implicarea sistemului imunitar. Deși ambele condiții sunt răspunsuri negative ale corpului la anumite substanțe, ele se manifestă prin mecanisme fiziologice diferite. Alergia implică o reacție a sistemului imunitar care poate fi gravă și chiar amenințătoare pentru viață, în timp ce intoleranța este mai degrabă o problemă de digestie sau de procesare a anumitor alimente sau substanțe și este, de obicei, mai puțin severă decât alergia.

1. Ce este o alergie?

Alergia este o reacție hipersensibilă a sistemului imunitar la o substanță care, în mod normal, este inofensivă pentru majoritatea oamenilor. Această substanță, cunoscută sub numele de alergen, poate fi un aliment, polen, praf, păr de animale sau medicamente. În cazul persoanelor alergice, sistemul imunitar identifică greșit alergenul ca fiind periculos și produce o serie de anticorpi, în special imunoglobulina E (IgE), care declanșează reacții inflamatorii și simptome alergice.

a. Caracteristicile alergiei

• Implicarea sistemului imunitar: Alergia implică o reacție anormală a sistemului imunitar. Sistemul imunitar produce anticorpi IgE care se leagă de celulele mastocite și bazofile, declanșând eliberarea de histamină și alte substanțe chimice care cauzează simptomele alergice.
• Simptome rapide și severe: Simptomele unei reacții alergice apar de obicei rapid, la scurt timp după expunerea la alergen, și pot varia de la ușoare (mâncărimi, erupții cutanate, strănut) la severe (dificultăți de respirație, umflături, șoc anafilactic). Anafilaxia este o reacție alergică severă, care poate pune viața în pericol și necesită tratament de urgență.
• Alergeni frecvenți: Alergiile alimentare comune includ alergiile la arahide, fructe de mare, lapte și ouă. Alte alergii comune sunt cele la polen (febra fânului), praf, mucegai, înțepături de insecte și medicamente (cum ar fi penicilina).
• Diagnosticul: Alergiile sunt diagnosticate prin teste de sânge (care măsoară nivelurile de IgE) sau teste cutanate, în care se aplică cantități mici de alergeni pe piele pentru a observa o reacție.
• Tratament: De obicei, alergiile sunt tratate cu antihistaminice, corticosteroizi și, în cazurile severe, cu epinefrină (adrenalină) pentru a preveni șocul anafilactic. Evitarea alergenilor este, de asemenea, esențială.

b. Exemple de reacții alergice

• Alergia alimentară: Persoanele cu alergie la arahide, de exemplu, pot avea reacții severe imediat după ingerarea lor, incluzând umflături ale buzelor, limbii și gâtului, urticarie și dificultăți de respirație.
• Alergia la polen: Poate provoca rinită alergică (febra fânului), manifestată prin strănut, mâncărimi la nivelul ochilor și nasului, și congestie nazală.
• Anafilaxie: În cazul alergiilor severe, expunerea la alergen poate duce la șoc anafilactic, o urgență medicală caracterizată prin scăderea tensiunii arteriale, dificultăți respiratorii și pierderea conștienței.

2. Ce este o intoleranță?

Intoleranța este o reacție adversă a organismului la anumite alimente sau substanțe, dar care nu implică sistemul imunitar. Intoleranța este cauzată de incapacitatea organismului de a digera sau de a procesa eficient o substanță, de obicei din cauza lipsei unei enzime necesare sau din cauza sensibilității la anumite compuși chimici. Intoleranțele sunt mai frecvente și mai puțin periculoase decât alergiile.

a. Caracteristicile intoleranței

• Fără implicarea sistemului imunitar: Intoleranța nu implică o reacție a sistemului imunitar și nu declanșează producerea de anticorpi. Problema este de obicei legată de sistemul digestiv sau de o reacție chimică la o substanță.
• Simptome întârziate și mai puțin severe: Simptomele intoleranței apar de obicei la câteva ore sau chiar zile după consumul alimentului respectiv. Ele sunt de obicei mai puțin severe decât simptomele alergice și pot include disconfort abdominal, gaze, balonare, diaree, greață sau dureri de cap.
• Lipsa unei enzime: Una dintre cele mai frecvente cauze ale intoleranței este lipsa unei enzime. De exemplu, în cazul intoleranței la lactoză, organismul nu produce suficientă lactază, enzima care descompune lactoza din lapte. Astfel, lactoza nedigerată ajunge în intestinul gros, unde provoacă balonare și diaree.
• Intoleranță la substanțe chimice: Unele persoane pot avea intoleranță la anumite substanțe chimice din alimente, cum ar fi sulfitele din vinuri sau cofeina din cafea, care pot provoca reacții adverse.
• Diagnosticul: Intoleranțele sunt diagnosticate de obicei prin testele de eliminare (eliminarea alimentului suspect și observarea reacțiilor) sau prin teste de respirație (în cazul intoleranței la lactoză).
• Tratament: Tratarea intoleranței implică evitarea alimentului sau substanței care provoacă reacția. În unele cazuri, pot fi utilizate suplimente enzimatice, cum ar fi lactaza pentru intoleranța la lactoză, pentru a ajuta la digestie.

b. Exemple de intoleranțe

• Intoleranță la lactoză: Persoanele cu intoleranță la lactoză nu pot digera zahărul din lapte, ceea ce duce la balonare, gaze și diaree după consumul de lactate.
• Intoleranță la gluten: Unele persoane au dificultăți în digerarea glutenului, o proteină din grâu, ceea ce poate duce la simptome digestive și disconfort abdominal, fără a fi vorba de boala celiacă, care este o afecțiune autoimună.
• Intoleranță la histamină: Unele persoane pot fi sensibile la histamină, o substanță prezentă în alimente fermentate, cum ar fi brânza, vinul și peștele conservat, ceea ce poate provoca simptome asemănătoare alergiei, cum ar fi dureri de cap sau congestie nazală.

3. Diferențele esențiale dintre alergie și intoleranță

a. Implicarea sistemului imunitar

• Alergie: Este o reacție a sistemului imunitar, care identifică în mod greșit o substanță inofensivă ca fiind periculoasă și produce anticorpi care declanșează simptomele alergice.
• Intoleranță: Nu implică sistemul imunitar, fiind mai degrabă o problemă legată de digestie sau de metabolism. Organismul nu poate procesa corect un aliment sau o substanță chimică.

b. Severitatea și rapiditatea simptomelor

• Alergie: Simptomele unei reacții alergice apar rapid, de obicei în câteva minute până la o oră după expunerea la alergen, și pot fi foarte severe, inclusiv șoc anafilactic.
• Intoleranță: Simptomele apar de obicei treptat, la câteva ore după consumul alimentului, și sunt de obicei mai puțin severe, afectând în special tractul digestiv.

c. Simptomele

• Alergie: Simptomele pot include erupții cutanate, dificultăți de respirație, umflături, mâncărimi și, în cazuri grave, șoc anafilactic.
• Intoleranță: Simptomele sunt mai puțin severe și includ disconfort abdominal, balonare, gaze, diaree și, uneori, dureri de cap sau oboseală.

d. Testarea și diagnosticarea

• Alergie: Este diagnosticată prin teste de sânge (pentru IgE) sau teste cutanate care identifică reacțiile imunitare la anumiți alergeni.
• Intoleranță: Este diagnosticată prin teste de eliminare și, în unele cazuri, prin teste de respirație pentru a detecta capacitatea organismului de a descompune anumite substanțe.

Diferența esențială dintre alergie și intoleranță este implicarea sistemului imunitar. Alergia este o reacție gravă și rapidă a sistemului imunitar, care poate pune viața în pericol, în timp ce intoleranța este o problemă de digestie sau metabolism, de obicei mai puțin gravă și limitată la simptome digestive. Deși ambele condiții necesită evitarea substanțelor declanșatoare, alergiile pot necesita tratament medical de urgență, în timp ce intoleranțele sunt gestionate prin evitarea alimentului problematic sau prin suplimente enzimatice.