Definitii

1. [DEX '09] AUTENTIFICAT, -Ă, autentificați, -te, adj. (Despre acte) Întărit cu forme legale; legalizat. […]

1. [MDA2] autentificație sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ții / E: it […]

1. [MDA2] autigen, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr autigène] (Glg) […]

[Petro-Sedim] autigeneză (engl.= authigenesis) proces diagenetic de formare a unor min. noi în timpul sedimentării […]

1. [DEX '09] AUTIST, -Ă, autiști, -ste, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care […]

1. [MDA2] autistic, ~ă a [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / […]

[Scriban] *auto-da-fé n., pl. eurĭ (pg. auto da fè, sp. auto de fe, act de […]

[MDN '00] AUTO-EXPRES s. n. restaurant anexat unei stații service sau de benzină. (< auto2 […]

1. [DEX '09] AUTOABROGARE, autoabrogări, s. f. (Jur.) Abrogare de la sine a unei legi […]

1. [DEX '09] AUTOACCIDENTA, autoaccidentez, vb. I. Refl. A se accidenta involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] – […]

1. [DEX '09] AUTOACCIDENTARE, autoaccidentări, s. f. Faptul de a se autoaccidenta. [Pr.: a-u-to-ac-] – […]

1. [MDA2] autoadaptare sf [At: MDA ms / P: a-u-to-a~ / Pl: ~tări / E: […]

1. [DEX '09] AUTOACCIDENTAT, -Ă, autoaccidentați, -te, adj. Care s-a accidentat singur, involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] […]

1. [DEX '09] AUTOACUZA, autoacuz, vb. I. Refl. A se acuza singur. [Pr.: a-u-to-a-] – […]

1. [DEX '09] AUTOACUZARE, s. f. Faptul de a se autoacuza. [Pr.: a-u-to-a-] – V. […]

1. [DEX '09] AUTOACUZAȚIE, autoacuzații, s. f. Autoacuzare. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. auto-accusation. 2. […]

1. [DEX '09] AUTOADAPTA, autoadaptez, vb. I. Refl. A se adapta fără ajutorul cuiva. [Pr.: […]

1. [MDN '00] AUTOADEZIV, -Ă I. adj. care se lipește singur. II. s. n. bandă […]

1. [DEX '09] AUTOADMINISTRA, autoadministrez, vb. I. Refl. A se administra prin mijloace proprii. [Pr.: […]

1. [DEX '09] AUTOADMINISTRARE s. f. Faptul de a se autoadministra. [Pr.: a-u-to-ad-] – V. […]

« 1 … 5.874 5.875 5.876 … 6.576 »