1. [DEX '09] AUTOACUZA, autoacuz, vb. I. Refl. A se acuza singur. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. autoaccuser.
2. [MDA2] autoacuza vr [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pzi: ~cuz / E: auto1- + acuza] A se acuza.
3. [DN] AUTOACUZA vb. I. refl. A se acuza pe sine însuși. [Et. incertă].
4. [MDN '00] AUTOACUZA vb. refl. a se acuza singur. (< fr. autoaccuser)
5. [DCR2] autoacuza vb. refl. I A se acuza pe sine însuși ◊ „R. s-a declarat gata să se autoacuze.” Sc. 7 X 66 p. 6 (din auto1- + acuza; DN3, DEX-S)
6. [DOOM 3] autoacuza (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autoacuz, 3 se autoacuză; conj. prez. 1 sg. să mă autoacuz, 3 să se autoacuze; imper. 2 sg. afirm. autoacuză-te; ger. autoacuzându-mă
7. [DOOM 2] *autoacuza (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoacuză
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL