1. [MDA2] autigen, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr autigène] (Glg) Format o dată cu roca în componența căreia se află.
2. [DN] AUTIGEN, -Ă adj. (Despre un component al unei roci) Format odată cu roca. [< fr. autigène].
3. [MDN '00] AUTIGEN, -Ă adj. (despre un component al unei roci) format o dată cu roca. (< fr. autigène)
4. [Petro-Sedim] autigen, (engl.= authigenous, authigenic) format „in situ” prin procese de precipitare din soluții sau prin transformarea (prin substituție) a unor produse preexistente. Min. a. se recunosc după idiomorfismul avansat al cristalelor, după natura incluziunilor și a asociațiilor în care apar. V. și alogen
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL