1. [DEX '09] AUTOACUZARE, s. f. Faptul de a se autoacuza. [Pr.: a-u-to-a-] – V. autoacuza.
2. [MDA2] autoacuzare sf [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~zări / E: autoacuza] 1 Acuzare de către sine însuși Si: (rar) autoacuzație (1), autoacuzat1 (1), învinovățire. 2 (Med) Formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare Si: (rar) autoacuzație (2), autoacuzat1 (2).
3. [DEX '98] AUTOACUZARE, autoacuzări, s. f. Faptul de a se autoacuza.[Pr.: a-u-to-a-] – V. autoacuza.
4. [DN] AUTOACUZARE s.f. Acțiunea de a se autoacuza. ♦ (Med.) Formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare. [< autoacuza, cf. fr. auto-accusation].
5. [DEX '09] AUTOACUZA, autoacuz, vb. I. Refl. A se acuza singur. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. autoaccuser.
6. [MDA2] autoacuza vr [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pzi: ~cuz / E: auto1- + acuza] A se acuza.
7. [DN] AUTOACUZA vb. I. refl. A se acuza pe sine însuși. [Et. incertă].
8. [MDN '00] AUTOACUZA vb. refl. a se acuza singur. (< fr. autoaccuser)
9. [DCR2] autoacuza vb. refl. I A se acuza pe sine însuși ◊ „R. s-a declarat gata să se autoacuze.” Sc. 7 X 66 p. 6 (din auto1- + acuza; DN3, DEX-S)
10. [DOOM 3] autoacuzare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoacuzării
11. [DOOM 2] autoacuzare (a-u-) s. f., g.-d. art. autoacuzării
12. [DOOM 3] autoacuza (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autoacuz, 3 se autoacuză; conj. prez. 1 sg. să mă autoacuz, 3 să se autoacuze; imper. 2 sg. afirm. autoacuză-te; ger. autoacuzându-mă
13. [DOOM 2] *autoacuza (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoacuză
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL