1. [DEX '09] SUAVITATE s. f. Însușirea a ceea ce este suav; delicatețe, gingășie, finețe. [Pr.: su-a-] – Din fr. suavité.
2. [MDA2] suavitate sf [At: HELIADE, D. J. 87 / P: su-a~ / Pl: ~tăți / E: fr suavité] 1 Însușirea de a da impresia de armonie discretă a formei, de aspect fragil, plăpând al structurii etc., producând un sentiment de delectare (vizuală), sugerând puritatea și trezind asociații tulburătoare Si: delicatețe (2), dulceață (8), finețe (1), gingășie (2), grație (1). 2 Însușirea de a da impresia de armonie auditivă, discretă și inedită, exotică, provocând un sentiment de delectare auditivă bazat pe interpretări, pe asociații etc., strict personale Si: armonie1 (4), duioșie (1), dulceață (8), farmec (7). 3 Însușirea de a produce o senzație olfactivă discretă și plăcută, tulburătoare etc. Si: dulceață (8).
3. [DLRLC] SUAVITATE, suavități, s. f. Însușirea a ceea ce este suav; delicatețe, gingășie, finețe. Aceste flăcări-fecioare țîșneau, dansau și se întîlneau mereu... Iar în acest joc al lor cîtă suavitate, cîte destăinuiri! GALACTION, O. I 148. Ivan își domolise glasul... într-o melodie... în care se armonizau acorduri grave de amvon și suavități pastorale. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 212. Suferința i-a dat un parfum de poezie și suavitate. BOLINTINEANU, O. 462.
4. [DN] SUAVITATE s.f. Însușirea a ceea ce este suav; delicatețe, finețe, gingășie. [Pron. su-a-. / cf. fr. suavité, lat. suavitas].
5. [MDN '00] SUAVITATE s. f. însușirea a ceea ce este suav; delicatețe, finețe, gingășie. (< fr. suavité)
6. [Șăineanu, ed. VI] suavitate f. însușirea lucrurilor suave: suavitatea unui parfum, suavitatea unei melodii.
7. [Scriban] *suavitáte f. (lat suávitas, -átis). Calitatea de a fi suav.
8. [DOOM 3] suavitate (desp. su-a-) s. f., g.-d. art. suavității
9. [DOOM 2] suavitate (su-a-) s. f., g.-d. art. stuavității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL