1. [DEX '09] AUTOACCIDENTARE, autoaccidentări, s. f. Faptul de a se autoaccidenta. [Pr.: a-u-to-ac-] – V. autoaccidenta.
2. [MDA2] autoaccidentare sf [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~tări / E: autoaccidenta] Accidentare de către sine însuși Si: (rar) autoaccidentat1.
3. [DN] AUTOACCIDENTARE s.f. Faptul de a se autoaccidenta. [< autoaccidenta].
4. [DEX '09] AUTOACCIDENTA, autoaccidentez, vb. I. Refl. A se accidenta involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] – Auto1- + accidenta.
5. [MDA2] autoaccidenta vr [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pzi: ~tez / E: auto1- + accidenta] A se accidenta.
6. [DN] AUTOACCIDENTA vb. I. refl. A se accidenta singur. [Pron. a-u-to-ac-. / auto1- + accidenta].
7. [MDN '00] AUTOACCIDENTA vb. refl. a se accidenta involuntar. (< auto1- + accidenta)
8. [DOOM 3] +autoaccidenta (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autoaccidentez, 3 se autoaccidentează; conj. prez. 1 sg. să mă autoaccidentez, 3 să se autoaccidenteze; imper. 2 sg. afirm. autoaccidentează-te; ger. autoaccidentându-mă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL