1. [DEX '09] AUTOACCIDENTAT, -Ă, autoaccidentați, -te, adj. Care s-a accidentat singur, involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] – V. autoaccidenta.
2. [MDA2] autoaccidentat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-a~ / Pl: ~uri / E: autoaccidenta] (Rar) Autoaccidentare.
3. [MDA2] autoaccidentat2, ~ă smf, a [At: DEX-S / P: a-u-to-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: autoaccidenta] 1-2 (Persoană) care s-a autoaccidentat.
4. [DCR2] autoaccidentat, -ă adj., s. ◊ „Medicii brașoveni [...] au avut de lucru în zilele care au sărbătorit noul an cu un soi de accidentați, mai bine-zis autoaccidentați din proprie ignoranță și inițiativă nesăbuită.” R.l. 10 I 84 p. 2. ◊ „Autoaccidentatul [...]” R.l. 14 II 84 p. 2 (din autoaccidenta)
5. [DEX '09] AUTOACCIDENTA, autoaccidentez, vb. I. Refl. A se accidenta involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] – Auto1- + accidenta.
6. [MDA2] autoaccidenta vr [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pzi: ~tez / E: auto1- + accidenta] A se accidenta.
7. [DN] AUTOACCIDENTA vb. I. refl. A se accidenta singur. [Pron. a-u-to-ac-. / auto1- + accidenta].
8. [MDN '00] AUTOACCIDENTA vb. refl. a se accidenta involuntar. (< auto1- + accidenta)
9. [DOOM 3] +autoaccidenta (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autoaccidentez, 3 se autoaccidentează; conj. prez. 1 sg. să mă autoaccidentez, 3 să se autoaccidenteze; imper. 2 sg. afirm. autoaccidentează-te; ger. autoaccidentându-mă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL